Verbul a (se) deschide vine din latinescul discludere și are numeroase utilizări, dată fiind vechimea sa în limbă. Mai întâi de toate, are în vedere acțiunea de „a da la o parte, a împinge în lături ceva care închide”, referindu-se la o ușă, o fereastră, un capac etc., scopul fiind acela de „a descoperi deschizătura de acces într-o încăpere sau într-un spațiu”. Nuanța reflexivă are în atenție obiectul așezat la intrare și presupune „a lăsa liber accesul sau vederea” ori „a da spre”.

Un alt sens extrem de des folosit este echivalent cu „a desface, a face să nu mai fie împreunat sau strâns”. Foarte interesante mi se par aici expresiile construite pe această semnificație, pentru că toate au un sens propriu, dar și un sens figurat: a deschide gura, a deschide ochii, a deschide mâna, a deschide brațele – au în vedere atât acțiunea propriu-zisă, fizică a corpului uman, cât și sentimente ori calități umane simbolizate de aceste gesturi.

În altă ordine de idei, termenul se poate referi la îndepărtarea terenurilor sterile situate deasupra unui zăcământ, la dezlipirea unui plic și despăturirea unei scrisori, la desfacerea unei cărți ori a unui caiet la o anumită pagină, la intervențiile chirurgicale în organele corpului, la pământ sau la ape, la răni ori la flori, la peisaje și priveliști care se înfățișează vederii, la drumuri, la acțiuni juridice, la jocuri de toate felurile, la instituții și școli, la expresii ale feței, la culori ori vocale.

Continuare »

Când vorbim despre limba engleză, cel mai adesea ne gândim la engleza britanică sau cea americană. Uneori ne amintim că există o varietate australiană. Însă limba engleză este mai diversă de atât.

Ştiaţi că engleza este una dintre cele două limbi oficiale din Filipine? În mod firesc, ea înglobează termeni sau sensuri specifice locului, iar unii chiar ajung să fie recunoscuţi în unele dicţionare ale limbii engleze. De exemplu, în 2016, mai bine de 35 de termeni filipinezi au fost incluşi în OED.

Continuare »

Verbul a (se) încărca vine dintr-un probabil *incarricare (latină) și are, în consecință, multe sensuri. Valoarea tranzitivă presupune „a umple (total sau parțial) un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva” sau „a pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal, pentru a fi transportat”. În aceste situații, complementele indică povara care se transportă ori animalul care transportă povara.

Verbul se poate referi și la acțiunea de „a introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv”. Dintr-un alt punct de vedere, termenul este echivalent cu a (se) acoperi, a (se) umple (+de). Sensul figurat presupune „a exagera cu scopul de a înșela”, putându-se referi în mod special la „a socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela)”, echivalent cu a exagera, a umfla, a spori, a mări.

Continuare »

Verbul a (se) franţuzi vine din substantivul masculin franţuz, folosit în registrul popular şi avându-şi originea în rusescul cu aceeaşi formă – franţuz. Verbul are o semnificaţie învechită şi familiară, care înseamnă „a imita servil obiceiurile franceze, a întrebuinţa în mod nejustificat cuvinte şi expresii franceze”.

Sensul tranzitiv al verbului se referă la limbi, idiomuri, graiuri – „a împestriţa cu expresii şi cuvinte franceze”, explicaţie ce încă păstrează o conotaţie negativă. Un pic mai relaxate sunt utilizările noi ale termenului, care presupun „a adopta limba, cultura şi obiceiurile francezilor; a deveni asemănători cu francezii”.

Continuare »

Verbul a accesa face parte din clasa neologismelor venite din limba engleză (to access). La noi, intră în clasa tranzitivelor și se folosește, mai întâi de toate, în informatică. Înseamnă „a apela date sau informații; a intra într-o rețea, într-un program etc.”. Ulterior, sensul s-a specializat, oarecum – „a obține o instrucțiune din memorie, pentru a o executa”, referindu-se, deseori, și la mintea noastră.

Cel mai extins sens al verbului are în vedere acțiunea de „a face funcțional”, situație în care termenul este echivalent al lui a folosi.

Continuare »

Verbul a (se) binedispune face parte dintre cele cu explicații simple și la obiect, fără prea multe complicații lingvistice. Este obținut prin compunere, din adverbul bine și verbul a dispune, însemnând „a face să se simtă sau a se simți bine”. Previzibil, concis, eficient.

Pe cât de simplu pare sensul, pe atât de complexă este operațiunea pe care o presupune, pentru că rețeta magică nu este aceeași pentru toți oamenii. Reacționăm diferit la stimuli, starea de bine este – inevitabil – una personală, irepetabilă și, deși arătăm la fel cu oricare alt seamăn al nostru, binedispus și el, mecanismul interior al acestei stări îmi pare mie destul de diferit. Și nu doar atât… dar cred că nici stările noastre de bună dispoziție nu au aceleași cauze și aceleași forme.

Continuare »