Verbul a (se) încărca vine dintr-un probabil *incarricare (latină) și are, în consecință, multe sensuri. Valoarea tranzitivă presupune „a umple (total sau parțial) un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva” sau „a pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal, pentru a fi transportat”. În aceste situații, complementele indică povara care se transportă ori animalul care transportă povara.

Verbul se poate referi și la acțiunea de „a introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv”. Dintr-un alt punct de vedere, termenul este echivalent cu a (se) acoperi, a (se) umple (+de). Sensul figurat presupune „a exagera cu scopul de a înșela”, putându-se referi în mod special la „a socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela)”, echivalent cu a exagera, a umfla, a spori, a mări.

De asemenea, funcționează în numeroase construcții fixe – a-și încărca stomacul, a-și încărca sufletul, a fi încărcat de ani. Foarte des apare utilizarea în domeniul informatic („a încărca sistemul”, adică a pune calculatorul în stare funcțională prin indicarea parametrilor de lucru) sau tehnic („a acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice”).

Iar de aici, numai un pas până la foarte des utilizata expresie „a-și încărca bateriile” (adică a căpăta noi forțe, a se întrema). La care trebuie, evident, să ne oprim, la sfârșitul unei vacanțe grozave în Grecia, după care începem, pregătiți și entuziaști, un nou an de muncă. Mă gândesc uneori că țara asta îmi face atât de bine, încât n-ar trebui să treacă an fără să-i văd soarele; acolo, par a fi un soi de Anteu, fiul Gaiei, care prindea puteri de câte ori atingea pământul, fiind astfel imposibil de învins.