29 apr.
„Piano” de D.H. Lawrence
| Softly, in the dusk, a woman is singing to me; Taking me back down the vista of years, till I see A child sitting under the piano, in the boom of the tingling strings And pressing the small, poised feet of a mother who smiles as she sings. |
Blând îmi cântă-n amurg o femeie – până mă duce Înapoi în adânc peste-ntinderi cu anii năluce Până văd un copil sub pian, sub corzile ce se bat, Apăsând piciorul cel mic al mamei care surâde-n cântat. |
| In spite of myself, the insidious mastery of song Betrays me back, till the heart of me weeps to belong To the old Sunday evenings at home, with winter outside And hymns in the cosy parlour, the tinkling piano our guide. |
Insidioasa melodie mă fură, n-aş vrea, dar ştiu bine că Inima-mi plânge după acele seri de duminică De acasă, când afară sta iarna şi în plăcutul salon Ne călăuzea printre imnuri al pianului zvon. |
| So now it is vain for the singer to burst into clamour With the great black piano appassionato. The glamour Of childish days is upon me, my manhood is cast Down in the flood of remembrance, I weep like a child for the past. |
Acum în zadar cântăreaţa se-avântă-nsoţită de marele Negru pian, appassionato. Fastuoase hotarele Copilăriei m-au năpădit, bărbăţia mi-e dusă-n torent De-amintiri, ca un prunc suspin după neprezent. |
| D.H. Lawrence | traducere de Grete Tartler |