Verbul a explicita face parte din fondul nou al limbii, ajungând în româneşte din franţuzescul expliciter. Dicţionarele precizează doar că termenul se referă la „a da un caracter explicit, a face explicit”, stabilind sinonimie cu a clarifica.

Mai multe lămuriri aduc dicţionarele despre explicit, care poate avea atât valoare adverbială, cât şi adjectivală. Acesta se foloseşte pentru vorbe, idei, gânduri, promisiuni (formale) etc. şi înseamnă „care este exprimat limpede şi nu lasă niciun dubiu”, fiind echivalent cu desluşit, lămurit, clar şi antonim al lui implicit. De asemenea, se poate utiliza pentru persoane – „care se exprimă clar şi fără echivocuri”, dar şi în sfera matematică, despre funcţii – „care este egal cu o anumită expresie ce conţine numai variabilele independente”.

Continuare »

Verbul a (se) începe are două semnificaţii principale, pe baza cărora se construiesc toate celelalte sensuri ale termenului. Valoarea tranzitivă se referă la „a realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acţiune, dintr-o serie de lucrări sau de acţiuni”, dar şi „a lua, a scoate, a consuma prima porţiune din ceva”. Valoarea intrazitivă este utilizată cu referire la stări şi fenomene, însemnând „a se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne)”, iar adăugarea nuanţei reflexive determină sinonimia cu a porni.

Există, de asemenea, o serie de expresii echivalente pe care dicţionarele le menţionează, precum a se pune să…, a fi pe cale de/să…, a prinde a/să…, a se apuca de ceva. Dintre sinonime, mai pot fi amintite verbe precum a concepe, a debuta, a inaugura, a iniţia, a întreprinde, a se naşte, a purcede. Antonimele sunt, şi ele, destul de numeroase – a continua, a înceta, a încheia, a mântui, a (se) sfârşi, a termina.

Continuare »

Verbul a (se) ajuta are doar trei sensuri înrudite, care au legătură cu substantivul din aceeaşi familie lexicală, dar şi câteva expresii în care acesta îşi găseşte utilizarea. Înseamnă, mai întâi de toate „a(-şi) da sprijin, a susţine printr-un ajutor”, în timp ce varianta reflexivă se referă la „a se servi de cineva sau de ceva ca ajutor, a face uz” sau „a face concomitent schimb de ajutor (cu cineva)”. Varianta intranzitivă are sensul de „a fi de folos”, sinonim cu a folosi, a servi, a sluji.

Alte sinonime sunt a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susţine, rar a (se) protegui, familiar a (se) propti, dar şi a asista, a milui, a susţine, a prii, a favoriza. Antonimele menţionate de dicţionar par puţin numeroase, două dintre exemple fiind a împiedica şi a încurca. Aşa cum spuneam, există o serie de expresii cu acest verb, printre cele mai des folosite remarcându-se a(-l) ajuta (pe cineva) puterea/capul/mintea, care înseamnă „a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru”.

Continuare »

Verbul a contesta face parte dintr-o categorie aparte, cea a cuvintelor pătrunse în limbă într-o frenezie a relatinizării, confirmată pe filieră franceză (contester). Are, din punctul meu de vedere, atât aspecte pozitive, cât şi aspecte negative între semnificaţiile sale. Şi, privind lucrurile într-un anumit fel, mai complex, cred că fiecare vorbitor decide pentru sine care şi cum se aşază lucrurile pe axul bun-rău.

Astfel, primul sens al termenului se referă la „a nu recunoaşte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, a nu admite existenţa sau necesitatea unui lucru”, fiind sinonim cu a tăgădui. El poate fi utilizat în sfera juridică, presupunând acţiunea de „a face contestaţie”. Într-o accepţie mai extinsă, verbul se poate referi la adevăruri, fenomene, fapte, având în vedere intenţia de „a declara ca fiind neadevărat”, stabilind sinonimie cu a nega.

Continuare »

Imaginaţi-vă doi negustori, fiecare oferind la schimmb câte un produs. Între ei există un arbitru care este atât de hotărât să aranjeze un schimb corect încât, dacă el consideră că un produs are o valoare mai mică decât celălalt, proprietarul produsului mai ieftin va trebui să adauge diferenţa, în bani peşin, în cadrul schimbului. Ambii negustori pun simultan în pălăria arbitrului o mână cu o sumă mică de bani. Dacă sunt de acord cu evaluarea, dau drumul banilor în pălărie, dacă nu, îi ţin în mână. Schimbul are loc doar dacă ambii negustori sunt de acord, caz în care arbitrul este recompensat pentru corectitudinea sa prin păstrarea banilor depuşi garanţie. Dacă doar un negustor e de acord, acesta ia toţi banii din pălărie, iar arbitrul şi celălalt negustor nu iau nimic. Acesta este un joc atestat încă de la mijlocul secolului al XVII-lea şi denumit „hand in cap” („mâna în pălărie”).

În timp, denumirea jocului a devenit „hand-in-cap”, „hand i’cap”, „handicap„.

Pe un principiu similar, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea au apărut cursele de cai de tip handicap, în care caii evaluaţi mai bine primeau o greutate în plus, astfel încât şansele să fie egalizate.

Astfel, pe la sfârşitul secolului al XX-lea, „handicap” a ajuns să însemne greutate în plus, de unde a derivat ulterior sensul referitor la dizabilităţi.

V-aţi aflat vreodată în situaţia în care şeful sau prietenul vostru spune ceva serios şi voi vă concentraţi asupra unui singur cuvânt şi vă abţineţi din răsputeri să nu râdeţi? E normal ca termeni care sunt ortografiaţi greşit să îşi schimbe sensul şi să ne facă să râdem, însă ştiţi că există câteva cuvinte care vă vor face să râdeţi şi să le căutaţi sensul?

Probabil că veţi fi surprinşi să descoperiţi că definiţiile termenilor mai ciudaţi în engleză nu au nicio legătură cu felul în care cuvântul sună. Iată câteva dintre definiţiile termenilor bizari şi amuzanţi din limba engleză.

Continuare »