| A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. |
Straying flakes have dropped since last night Until now – and it‘s fine weather; Clouds, like bags of blue-black leather, Westwards burst, yet o‘er the village Hang together. |
Expresia „I’ll be there with bells on” („voi fi acolo sunând din clopoţei”) îşi are originea pe vremea când erau multe regiuni sălbatice. Negustorii ambulanţi îşi dădeau silinţa să călătorească în tăcere de la o aşezare la alta pentru a evita pădurile pline de pericole. Totuşi, când în cele din urmă ajungeau în siguranţă la o aşezare, atârnau clopoţeii de gâturile cailor. Acesta era un mod de a anunţa voioşi că au sosit şi nu au fost mâncaţi de vreun urs. Negustorul ambulant aducea deseori ştiri, epistole, colete şi bunuri din exterior. Aşa că sosirea unui negustor „cu clopoţei” era un eveniment extraordinar pentru locuitorii izolaţi.
De aici, a rămas doar sentimentul, în prezent expresia însemnând „voi veni cu bucurie” – de obicei ca răspuns la o invitaţie.
Această zicală foarte cunoscută provine din vremurile de demult. Conform conţinutului, expresia chiar se referă la un cal real. Proverbul datează din anul 400 d. Hr., când Sfântul Ieronim a scris o epistolă înflăcărată unui nemulţumit căruia acesta îi dăduse în dar un cal. Sfântul Ieronim a considerat că pur şi simplu noul proprietar trebuia să accepte calul aşa cum era. Altfel spus, considera că acesta ar fi trebuit să accepte darul fără să se mai văicărească şi să bombăne. Pe de altă parte, dintotdeauna a existat obiceiul de a căuta un cal în gură pentru a-i evalua vârsta şi starea sănătăţii după dinţi. Totuşi, persoana care a primit darul Sfântului Ieronim se pare că a inspectat sever calul chiar în faţa sa şi a făcut mare tam-tam în legătură cu el. Dacă acea epistolă furioasă ne-a furnizat un proverb de neuitat, imaginaţi-vă câţi împătimiţi ai internetului perorând amarnic ar putea să ne inspire viitoare expresii.
În limba engleză, „Calul de dar nu se caută la dinţi” se spune „Never look a gift horse in the mouth”.
| I was angry with my friend: I told my wrath, my wrath did end. I was angry with my foe: I told it not, my wrath did grow. |
Pe-un prieten eu m-am mâniat: Mi-am spus durerea, m-a lăsat. M-am mâniat pe un duşman: N-am spus-o, a crescut avan. |
| And I watered it in fears Night and morning with my tears, And I sunned it with smiles And with soft deceitful wiles. |
Şi am udat-o tot cu groază, Cu lacrimi am ţinut-o trează; Şi-am însorit-o cu zâmbiri, Şi cu viclene uneltiri. |
| And it grew both day and night, Till it bore an apple bright, And my foe beheld it shine, And he knew that it was mine, – |
Şi-atât de mult crescu cumplita, Încât un mândru măr rodit-a; Şi-al meu duşman, zărindu-mi-l Pe creangă sus, veni tiptil, |
| And into my garden stole When the night had veiled the pole; In the morning, glad, I see My foe outstretched beneath the tree. |
Furiş, în miezul nopţii-adânce, La mărul meu, ca să mi-l mânce; Şi-n zori, ferice sunt cât zece Să-l văd sub pom, întins şi rece. |
| William Blake | traducere de Paul Abucean |
Dincolo de engleza chinezească, în româneşte ar fi „Dacă eşti furat, sună la poliţie imediat” 
| Cu perdelele lăsate, Şed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. |
With the curtains drawn together, At my table of rough wood, And the firelight flickering softly, Do I fall to thoughtful mood. |
© 2024 blog.ro-en.ro