Rezultate

03 nov.

„Scrisoarea III” de Mihai Eminescu

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte…
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
— Las’ să leg a mea viaţă de a ta… În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o…
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.
Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipǎ ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână —
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri
Mările ţǎrmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor —
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.
Vulturii porniţi la ceruri pân’ la ramuri nu ajung;
Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător.
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.
A Sultan among those who over a language reign,
Who where the flocks are pastured, there stretches their domain,
Was sleeping on the hillside, his head laid on his arm,
When came to him a vision that did his spirit charm:
He saw the moon that nightly across the heavens ranged
Turn from her wonted journey and to a maiden changed,
He saw her glide towards him, with lovely downcast head,
And there was sorrow in her eyes; but spring bloomed at her tread;
While all the forest trembled, so wondrous war her grace,
And a thrill of silver ripples ran o ‘er the water’s face.
A mist like sparkling diamonds that did the vision daze
Lay on the earth enchanted, a bright illumined haze,
While the sound of whispered music sang through that wonderland,
And o ‘er the starry heavens a midnight rainbow spanned…
Her hair in raven tresses about her shoulders fell,
And taking his hand in hers, she these grave words did tell:
„Let be our lives united, my pain let yours enfold
That through your sorrow’s sweetness my sorrow be consoled…
Writ was it through the ages and all the stars record
That I shall be your mistress, and you shall be my lord.”
Now, as the Sultan marveled, softly she withdrew
And he felt as if within him a wondrous tree upgrew;
A tree that in an instant raised loftily its head
And to the far horizons its thrusting branches spread;
A tree of such a stature that even at midday
The farthest lands and oceans under its shadow lay.
While at the earth’s four corners rose up against the sky
Atlas, Caucasus, Taurus and the Balkan mountains high;
The wide Euphrates, Tigris, the Nile, the Danube old,
All ‘neath its boughs protecting their mighty waters rolled.
Asia, Europe, Africa and the desert stretching far,
The boats that on the lakes and seas and on the rivers are,
Billowing, boundless cornfields that tossed emerald locks,
And shores, and ships, and harbours with castles on the rocks,
All these spread like a carpet his vision did embrace,
Country next to country set, and race to race…
All these as in a mist of silver did he see,
A vast extending kingdom ‘neath the shadow of a tree.
The eagle that aspires the sky does dawdle not
With lazy wings, nor in among the branches squat ;
And now a wind of conquest the ancient forest fills
And shouts of Allah ! Allah ! echo among the hills,
As though a rising tempest does o’er the ocean roar
The deafening clash of battle, the thunderous clang of war;
Till loudly does the forest to that great gale resound
And bow before new Rome its branches to the ground.


Continuare »

08 iul.

„Despre starea de zbatere” de Nichita Stănescu

Ca şi cum un tăiş superior
mi-ar fi despărţit norii de vârfurile munţilor,
aşa se zbate trupul meu uriaş, decapitat,
lăsându-şi pe cer capul fugitiv.
As though the superior knife adge
had cut my clouds from the mountain tops
does my immense and headless body hurl itself about,
leaving its fugitive head in the sky.


Continuare »

07 mai

DOOM 2: brio – broccoli

! brío este un substantive neutru care primeşte, odată cu noile norme, formă articulată – bríoul

* Brístol e inclus între noutăţile DOOM-ului; nume de loc din Anglia, substantivul propriu neutru a dat numele unui “carton alb, lucios, de calitate foarte bună, din care se fac copertele cărţilor şi cărţile de vizită”; prin extensie, termenul denumeşte „cărţile de vizită”

! brizbíz – perdeluţă (transparentă) care acoperă numai partea de jos a unei ferestre – are genul neutru, şi primeşte pluralul brizbízuri

* brizúră intră în sfera noastră de interes cu o precizare ce stabileşte sinonimie cu “sfărâmătură” (a unui aliment, se pare); substantivul feminin are pluralul brizúri, în funcţie de care se stabileşte noua formă pentru genitiv-dativ brizúrii

* bróccoli este un foarte la modă italienism, substantiv masculin; despre acesta, am aflat din Dicţionarul de neologisme că este o “legumă verde cu gust şi aspect de conopidă”, iar din Dicţionarul gastronomic – o “varietate de conopidă de culoare verde, foarte bogată în vitamina C”

30 sept.

„Venere şi Madonă” de Mihai Eminescu

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.
Oh, ideal lost in night-mists of a vanished universe:
People who would think in legends – all a world who spoke in verse;
I can see and think and hear you – youthful scout which gently nods
From a sky with different starlights, other Edens, other gods.


Continuare »

05 iun.

DOOM 2: aplaudac – Appasionata

* aplaudac este un nou substantiv masculin pe care DOOM-ul îl recomandă a fi folosit în registrul familiar; pluralul este aplaudaci, însă nu am găsit încă o explicaţie fermă a cuvântului; este evidentă formarea prin derivare de la a aplauda, şi aş presupune o nuanţă ironică a termenului în momentul folosirii, cu o conotaţie nu tocmai măgulitoare (adică „aplaudant de profesie şi fără discernământ”)

! apocalips / apocalipsă sunt doi termeni (unul neutru şi unul feminin) care desemnează acelaşi lucru, adică „sfârşitul lumii”; nu eram obişnuită decât cu cel de-al doilea, dar acum am constatat cu surprindere că prima formă (pe care, personal, o consideram vetustă) este chiar cea recomandată, pentru că, două rânduri mai jos, este înregistrat şi apocalipsă, separat, cu trimitere fermă la apocalips… Ne-ntoarcem la Eminescu, se pare… Pentru substantivul propriu feminin !Apocalipsă (parte a Noului Testament), este precizat, conform noilor norme, genitiv-dativul Apocalipsei

* Apolo este un substantiv propriu masculin, nume de zeu sau de planetoid, căruia noul DOOM îi precizează ca acceptată şi forma Apollo, cea păstrată din latină; cuvântul este folosit şi ca substantiv comun, *apolo („tânăr frumos, fluture”), cu pluralul apolo

* Apostolul (carte de ritual creştin), îmi pare mie un termen vechi în limbă, ţinând cont de tradiţia ortodoxă de care ne bucurăm, dar abia acum îl găsim consemnat şi în legea ortografică

* Appasionata (titlu) apare ca substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Appasionatei; termenul este preluat din italiană şi îşi păstrează pronunţia, cu silaba -sio pe centru; din punctul meu de vedere, Sonata 23 a lui Beethoven e bine-venită între normele noastre

25 feb.

Un dicţionar român

Cel mai vechi dicţionar cunoscut datează din anul 600 î.Ch., a fost găsit în Mesopotamia şi e scris în akadiana (limba folosită de asirieni şi de babilonieni).

Cel mai vechi dicţionar explicativ pentru limba engleză datează de la 1604 („A Table Alphabeticall” de Robert Cawdrey), iar dicţionare importante, cum ar fi cel publicat de lexicologul american Noah Webster în 1828, mai trezesc interesul şi astăzi.

Preocupările de elaborare a unui dicţionar al limbii române au fost mai târzii, apărând prin secolul al XVIII-lea. Samuil Micu a întocmit, spre 1800, „Dicţionarium Valachico-Latinum”, pe care autorul l-a lansat într-un prospect din 1806, ca urmând să apară la Tipografia din Buda. Din păcate, autorul a murit în acelaşi an şi tipărirea s-a sistat. La scurtă vreme, tipografia primeşte un alt material lexical, pentru un dicţionar în patru limbi (româno-latino-maghiaro-german), al cărui autor era protopopul Vasile Coloşi. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu şi constituie o serioasă premisă pentru redimensionarea dicţionarului. În 1825 a apărut „Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemţescu”, lucrare cunoscută ca „Lexiconul de la Buda”, cu aproximativ 10.000 de termeni.

De asemenea, Petru Maior a fost unul dintre învăţaţii transilvăneni care s-a ocupat în mod special de ortografie şi a tipărit o lucrare în acest sens: „Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi”, apărută la Buda, în 1819 (reprodusă şi în „Lexiconul de la Buda”).

Primul dicţionar explicativ complet al limbii române este „Condica limbii româneşti”, elaborat de Iordache Golescu şi terminat în 1832. Este un dicţionar explicativ, enciclopedic şi etimologic, rămas până astăzi în manuscris. Autorul a lucrat la el circa 30 de ani, dovedind vaste cunoştinţe.

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro