07 dec.
„Iarna pe uliţă” de George Coşbuc
| A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. |
Straying flakes have dropped since last night Until now – and it‘s fine weather; Clouds, like bags of blue-black leather, Westwards burst, yet o‘er the village Hang together. |
| Nu e soare, dar e bine, Şi pe râu e numai fum. Vântu-i liniştit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. |
Though not sunny, it is pleasant, Smoke wraps up the stream below. The wind has abated now, But the village-street betokens Awful row. |
| Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin ţipând Şi se-mping şi sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. |
It‘s the children. With their sledges They come down and, cheeks aglow, Laugh and leap and stop and go, Often kneeling willy-nilly In the snow. |
| Gură fac ca roata morii; Şi de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureşe, când norii Ploi vestesc. |
And their noise recalls the windmill For they never stop their clatter, Just like sparrows that will chatter On the fence, when clouds forebode Rains and spatter. |
| Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puşi; Cei mai mici, de foame-aduşi, Se scâncesc şi plâng grămadă Pe la uşi. |
The teenagers are now brawling, Ready for encounters foul; At the doors, all with a scowl, Hungry nippers wait and whimper, Cry and howl. |
| Colo-n colţ acum răsare Un copil, al nu ştiu cui, Largi de-un cot sunt paşii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. |
A young one all of a sudden Turns the corner of a cot. His steps, inch-long: he, a dot; You would swear that on the footway He is not. |
| Haina-i măturând pământul Şi-o târăşte-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! |
Hardly can he bear the fur-coat. Hardly trail it on the ground; Five like him it wrap round – Let the wind, if he so chooses Blow and pound! |
| El e sol precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat, Vezi de-aceea-i încruntat, Şi s-avântă, şi se crede Că-i bărbat; |
He‘s a messenger – his mother Sent him out for some great plan; So he frowns as best he can, Crawls and stalks and faces danger Like a man! |
| Cade-n brânci şi se ridică Dând pe ceafă puţintel Toată lâna unui miel: O căciulă mai voinică Decât el. |
He falls flat, then, slowly rising, Cocks a little on his head All the wool a lamb once had: Fancy a fur-cap much bigger Than the lad. |
| Şi tot vine, tot înoată, Dar deodată cu ochi vii, Stă pe loc să mi te ţii! Colo, zgomotoasa gloată, De copii! |
Swimming on, all of a sudden, He stands still, and his eyes stare With astonishment. Beware! The uproarious troop of children Loom up there! |
| El degrabă-n jur chiteşte Vrun ocol, căci e pierdut, Dar copiii l-au văzut! Toată ceata năvăleşte Pe-ntrecut. |
In the yards, thrilled by the uproar, Dogs spring at them barking, women Leave their wonted, pressing chore For the gate, and old men open The front door. |
| Uite-i, mă, căciula, frate, Mare cât o zi de post Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dânsa şapte sate Adăpost! |
Hastily he looks around him For a shelter against hell, Hut the boys, spotting him well, Rush at him a triumphant, Gruesome yell. |
| Unii-l iau grăbit la vale, Alţii-n glumă parte-i ţin Uite-i, fără pic de vin S-au jurat să-mbete-n cale Pe creştin! |
„What a fur-cap! Tall and wide a fast-day! What a monster Of a bear had such a hide! Seven villages can surely Get inside!” |
| Vine-o babă-ncet pe stradă În cojocul rupt al ei Şi încins cu sfori de tei. Stă pe loc acum să vadă Şi ea ce-i. |
Some make fun of him, some others Greet him with a nice ―hello‖ – They have, really, sworn to mellow, Without any drop of wine, The poor fellow! |
| S-oţărăşte rău bătrâna Pentru micul Barba-cot. Aţi înnebunit de tot Puiul mamii, dă-mi tu mâna Să te scot! |
An old woman, in her fur-coat Ragged, tied up with a long Linden bast, perceives the throng And stops dead to get an inkling Of what‘s wrong. |
| Cică vrei să stingi cu paie Focul când e-n clăi cu fân, Şi-apoi zici că eşti român! Biata bab-a-ntrat în laie La stăpân. |
For the dandiprat, the gammer Tries to put the rogues to rout. „You are crazy all, no doubt – Darling, stretch a hand and I will Help you out!” |
| Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară Şi-o petrec cu chiu cu vai, Şi se ţin de dânsa scai, Plină-i strâmta ulicioară De alai. |
Can you choke a fire with straw-wisps When it burns in stacks of hay? Is that the wise peasant‘s way? Let the crone rid of the devil If she may! |
| Nu e chip să-i faci cu buna Să-şi păzească drumul lor! Râd şi sar într-un picior, Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna Mai cu zor. |
She is hemmed in like an owl While dire racket follows her, And each boy sticks like a burr, And the whole street of the village Is astir. |
| Baba şi-a uitat învăţul: Bate,-njură, dă din mâini: Dracilor, sunteţi păgâni? Maica mea! Să stai cu băţul Ca la câini! |
And the crone forgets good manners, Threatens, buffets, swears and flogs; „Devils, are you heathen hogs? My! You only obey cudgels As do dogs!” |
| Şi cu băţul se-nvârteşte Ca să-şi facă-n jur ocol; Dar abia e locul gol, Şi mulţimea năvăleşte Iarăşi stol. |
She turns round to force a clearing With her staff – an oath, a pledge! But as soon as there‘s a wedge, In rushes the set, restoring The tight hedge. |
| Astfel tabăra se duce Lălăind în chip avan: Baba-n mijloc, căpitan, Scuipă-n sân şi face cruce De Satan. |
Whistling, shouting, running, hopping. The band moves off, while the gammer, The caboodle overtopping, Strikes, crosses herself, and hisses Without stopping. |
| Ce-i pe drum atâta gură? Nu-i nimic. Copii ştrengari. Ei, auzi! Vedea-i-aş mari, Parcă trece-adunătură De tătari! |
„Why this hellish hurly-burly?” „Just some boisterous young ones,” „Thought it was a troop of Huns! May I live to see you all Grown-up, sons!” |
| George Coşbuc | traducere de Leon Leviţchi |