23 sept.

„Noi vrem pământ!” de George Coşbuc

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi,
Dar vrem pământ!
I’m hungry, naked, homeless, through,
Because of loads I had to carry;
You’ve spat on me, and hit me – marry,
A dog I’ve been to you!
Vile lord, whom winds brought to this land,
If hell itself gives you free hand
To tread us down and make us bleed,
We will endure both load and need,
The plough and harness yet take heed,
We ask for land!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor –
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!
Whene’er you see a crust of bread,
Though brown and stale, we see’s no more;
You drag our sons to ruthless war,
Our daughters to your bed.
You curse what we hold dear and grand,
Faith and compassion you have banned;
Our children starve with want and chill
And we go mad with pity, still
We’d bear the grinding of your mill,
Had we but land!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; –
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!
You’ve turned into a field of corn
The village graveyard, and we plough
And dig out bones and weep and mourn
Oh, had we ne’er been born!
For those are bones of our own bone,
But you don’t care, o hearts of stone!
Out of our house you drive us now,
And dig our dead out of their grave;
A silent corner of their own
The land we crave!
Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ – şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!
Besides, we want to know for sure
That we, too, shall together lie,
That on the day on which we die,
You will not mock the poor.
The orphans, those to us so dear,
Who o’er a grave would shed a tear,
Won’t know the ditches where we rot;
We’ve been denied a burial plot
Though we are Christians, are we not?
We ask for land, d’you hear?
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!
Nor have we time to say a prayer,
For time is in your power too;
A soul is all we have, and you
Much you do care!
You’ve sworn to rob us of the right
To tell our grievances outright;
You give us torture when we shout,
Unheard-of torture, chain and clout
And lead when, dead tired, we cry out:
For land we’ll fight!
Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat –
Noi vrem pământ!
What is it you’ve here buried? say!
Corn ? maize ? We have forbears and mothers,
We, fathers, sisters dear and brothers!
Unwished – for guests, away!
Our land is holy, rich and brave,
It is our cradle and our grave;
We have defended it with sweat
And blood, and bitter tears have wet
Each palm of it – so, don’t forget:
‘Tis land we crave!
N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
We can no more endure the goads,
No more the hunger, the disasters
That follow on the heels of masters
Picked from the roads!
God grant that we shall not demand
Your hated blood instead of land!
When hunger will untie our ties
And poverty will make us rise.
E’en in your grave we will chastise
You and your band!

4 comentarii la “„Noi vrem pământ!” de George Coşbuc”

  1. 1
    George spune:

    Multumesc!

  2. 2
    NSDAP spune:

    Fabulos! Niciodata nu trebuie sa uita-m ce ne-au facut.

  3. 3
    Magy22 spune:

    Cuvinte exagerate… Imi pare ca poetul demonizeaza o intreaga clasa sociala… Oare se gandeste cineva sa faca o paralela intre aceste versuri si ceea ce s-a intamplat dupa revolutia Bolsevica din 1918? Au murit atunci aproximativ 40 de milioane de oameni. Nu avem dreptul sa judecam arta.. poate.. dar ce ne facem cand oameni care au avut discursuri asemanatoare au omorat in Rusia aproximativ 40 de milioane de oameni?

  4. 4
    Ilan spune:

    Magy22, poezia lui Cosbuc nu a fost doar un discurs, a fost glasul suferintei reale a taranilor subjugati din acea vreme. Figuri care confisca si deturneaza un simtamant de revolta al unei intregi clase sociale, au existat, exista si vor exista independent de forma de organizare. Si oricum, o crima „mai mare” nu ar trebui sa legitimeze o alta crima „mai mica”. In ambele situatii, tot oameni au de suferit!!!

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro