Expresia „I’ll be there with bells on” („voi fi acolo sunând din clopoţei”) îşi are originea pe vremea când erau multe regiuni sălbatice. Negustorii ambulanţi îşi dădeau silinţa să călătorească în tăcere de la o aşezare la alta pentru a evita pădurile pline de pericole. Totuşi, când în cele din urmă ajungeau în siguranţă la o aşezare, atârnau clopoţeii de gâturile cailor. Acesta era un mod de a anunţa voioşi că au sosit şi nu au fost mâncaţi de vreun urs. Negustorul ambulant aducea deseori ştiri, epistole, colete şi bunuri din exterior. Aşa că sosirea unui negustor „cu clopoţei” era un eveniment extraordinar pentru locuitorii izolaţi.

De aici, a rămas doar sentimentul, în prezent expresia însemnând „voi veni cu bucurie” – de obicei ca răspuns la o invitaţie.