Rezultate

07 iun.

Recuperarea Anglisticii în România

Proiectul Recuperarea Anglisticii în România (RAR) are ca scop să readucă în circuitul lecturii începuturile studierii limbii şi literaturii engleze în România. Din aceste volume digitizate de o echipă de entuziaşti a departamentului de Limba şi Literatura Engleză din cadrul Universităţii Bucureşti au de învăţat toţi cei care se ocupă de limba engleză (profesori, studenţi, elevi de toate vârstele), precum şi aceia care vor să ştie cum a început şi unde duce anglofonia în România.

Departamentul este în curs de a finaliza publicarea pe site-ul www.recuperareaanglisticii.ro a 250 de volume de anglistică ieşite de sub copyright. Site-ul s-a realizat cu minime fonduri europene (Norvegia, Lichtenstein şi Islanda) şi prin munca asiduă a câtorva membri pasionaţi ai Catedrei de Engleză, care au coordonat participarea studenţilor la proiect. Această resursă de cercetare gratuită e, de fapt, prima digitizare de fond de carte din România. Este vorba de un fond de carte de la Biblioteca Academiei şi Biblioteca Centrală Universitară.

Continuare »

03 mai

Dicţionarul Xinhua marchează două recorduri mondiale Guinness

Dicţionarul Xinhua a fost declarat oficial „Cea mai bine vândută carte din lume” şi „Cel mai popular dicţionar” de către Guinness World Records într-o ceremonie desfăşurată la Londra, cu 567 milioane de copii vândute în întreaga lume până la 28 iulie 2015. Este primul dicţionar contemporan chinez (de la fondarea Republicii Populare Chineze în 1949) ce se găseşte pe rafturile bibliotecilor din aproape toate locuinţele din ţară.

South China Morning Post scrie că prima ediţie a dicţionarului a fost publicată de Editura Educaţia Poporului în 1953. Din 1957, Editura Comercială a tot publicat ediţii adăugite ale dicţionarului. Cunoscut drept „Dicţionarul naţional”, Dicţionarul Xinhua a fost o unealtă educativă pentru câteva generaţii de chinezi, purtător al culturii unei mari naţiuni şi cu impact asupra vieţilor lingvistice a miliarde de cetăţeni. Este o unealtă bună şi pentru străinii care învaţă limba şi cultura chineză.

Continuare »

24 feb.

„To Mary Unwin” de William Cowper

Mary! I want a lyre with other strings,
Such aid from Heaven as some have feign’d they drew,
An eloquence scarce given to mortals, new
And undebased by praise of meaner things;
That ere through age or woe I shed my wings,
I may record thy worth with honour due,
In verse as musical as thou art true,
And that immortalizes whom it sings:
But thou hast little need. There is a Book
By seraphs writ with beams of heavenly light,
On which the eyes of God not rarely look,
A chronicle of actions just and bright—
There all thy deeds, my faithful Mary, shine;
And since thou own’st that praise, I spare thee mine.
Marie! Vreau o liră mai subţire,
Un har ceresc ce-l au (s-ar zice) unii,
Şi-un verb dibaci şi nou, ce-ades dat nu ni-i,
Prea nobil ca mici teme să-l inspire,
Spre-a scri, cât nu simt încă istovire,
Întregul preţ al tău cu viersul strunii,
În stih mai scum ca laurii cununii,
Ce-aduce proslăvitei nemurire.
Dar trebuinţă n-ai: o carte este
Ce stă sub ochii Bunului-părinte,
De îngeri scrisă cu lumini celeste,
Letopiseţ al vieţii tale sfinte –
În ea străluci curata mea Marie;
Mai nalt elogiu, deci, eu n-am cum scrie…
William Cowper traducere de Tudor Dorin

16 dec.

„On Shakespeare” de John Milton

What needs my Shakespeare for his honoured bones,
The labor of an age in pilèd stones,
Or that his hallowed relics should be hid
Under a star-ypointing pyramid?
Dear son of Memory, great heir of fame,
What need’st thou such weak witness of thy name?
Thou in our wonder and astonishment
Hast built thyself a live-long monument.
For whilst to th’ shame of slow-endeavouring art,
Thy easy numbers flow, and that each heart
Hath from the leaves of thy unvalued book
Those Delphic lines with deep impression took,
Then thou, our fancy of itself bereaving,
Dost make us marble with too much conceiving;
And so sepúlchred in such pomp dost lie,
That kings for such a tomb would wish to die.
Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,
Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?
Sau cere-se ca moaştele-i să stea
Sub piramida care-mpunge-n stea?
Moştenitor al faimei, te îmbie
Asemenea plăpândă mărturie?
Mirarea şi uimirea-ne nu-s oare
Statuia ta mereu dăinuitoare?
În ciuda artei cea cu trudnic pas
Curg stihurile tale, şi popas
În inimi face delficul tău vers
Din cartea ta cu slova de neşters.
Lăsându-ne de fantezie goi,
Ne faci de marmur’ stane tu pe noi;
Şi-astfel, atât ţi-e cripta de măreaţă,
Încât şi regi o ar plăti cu-o viaţă.
John Milton traducere de Tudor Dorin

09 nov.

a binevoi

Verbul a binevoi este un termen obținut prin compunere, din cuvintele bine și a voi, și înseamnă „a avea o dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere; a voi, depășind anumite ambiții sau convenții; a avea bunăvoința, a avea bunătatea să…, a crede, a găsi de cuviință”. Termenul implică o nuanță de politețe, de mărinimie, de generozitate.

În ciuda acestor conotații pe care le are cuvântul, sinonimele sale se folosesc în registrul familiar și peiorativ – a binevrea, a cabulipsi, a catadicsi, a se învrednici, făcând parte, cele mai multe dintre ele, din fondul vechi al limbii. Intrate într-un con de umbră și rar utilizate astăzi, vorbele acestea își păstrează o savoare aparte, ce ignoră trecerea timpului și legile perimării.

Continuare »

29 sept.

fascinated / fascinat

Atât „fascinated” în limba engleză, cât şi „fascinat” în limba română, înseamnă rămas cu privirea fixă – de obicei, de uimire sau pentru că e ceva foarte interesant de văzut.

În prezent, sunt mai multe sensuri care evoluează de la cel de bază spre figurat. Însă dacă privim în urmă, găsim că aceste cuvinte vin din franţuzescul „fasciner” – a vrăji privirea. La propriu. Se credea că vrăjitoarele sau şerpii, dacă te privesc în ochi, îţi pot încremeni privirea. Ca lui Mowgli în „Cartea junglei”.

Mai în urmă, găsim originea în latinescul „fascinus”, care se referea la respectiva vrajă. Dar tot aici găsim un detaliu hilar. Acelaşi cuvânt mai înseamnă şi falus. S-or fi gândit că poţi rămâne cu privirea fixă şi din cauza asta? În fine, să nu speculăm. Dar stai, că n-am terminat: s-au gândit oamenii pe vremea aia că pot evita vraja respectivă dacă poartă la gât o amuletă. Şi nu oricum, ci în formă de falus. Adevărul e că dacă vezi pe cineva cu aşa ceva la gât, nu-l mai priveşti în ochi.

© 2024 blog.ro-en.ro