20 aug.
„Cine dintre noi” de Ana Blandiana
| Când pleci, Nu ştiu care dintre noi a plecat, Când întind mâna Nu ştiu dacă nu mă caut pe mine, Când îţi spun: te iubesc, Nu ştiu dacă nu mie îmi spun Şi mi se face ruşine. Odinioară Ştiam cum arăţi, Erai Nespus de înalt şi de subţire, Ştiam de unde-ncepi Şi unde mă sfârşesc, Îţi găseam uşor Buzele, gâtul, Clavicula dulce, Umărul copilăresc. De mult, îmi amintesc, Eram doi, Ţin minte cum ne ţineam de mână… Cine-a fost înfrânt dintre noi ? Cine-a putut să rămână? Singurul trup este al tău Sau al meu? Şi mi-e atât de dor De cine? Numai tăcând, Cu ochii-nchişi, cu dinţii strânşi, Mai pot să te distrug Cu greu În mine. |
When you leave, I don’t know which one of us has left. When I stretch out my hand, I don’t know if it not me I am groping for. When I say to you, „I love you”, I don’t know if it not to me that I am saying it – And I feel ashamed. Once I knew what you were like. You were So tall and so slender, I knew where you began And where I ended. I could easily find Your lips, your neck, Your sweet collar bone, Your boyish shoulder, Long ago, I remember, There were two of us, I recall how we where holding hands – Which of us was defeated? Which of us managed to remain? Is this one body yours Or mine? Only in silence, With closed eyes, with clenched teeth, I can still destroy you… But how hard Within me. |
| Poezie de Ana Blandiana | Traducere de Dan Duţescu |