Rezultate

06 mart.

„Musée des Beaux Arts” de Wystan Hugh Auden

About suffering they were never wrong,
The Old Masters; how well, they understood
Its human position; how it takes place
While someone else is eating or opening a window or just walking
dully along;
How, when the aged are reverently, passionately waiting
For the miraculous birth, there always must be
Children who did not specially want it to happen, skating
On a pond at the edge of the wood:
They never forgot
That even the dreadful martyrdom must run its course
Anyhow in a corner, some untidy spot
Where the dogs go on with their doggy life and the torturer‘s horse
Scratches its innocent behind on a tree.
In Breughel‘s Icarus, for instance: how everything turns away
Quite leisurely from the disaster; the ploughman may
Have heard the splash, the forsaken cry,
But for him it was not an important failure; the sun shone
As it had to on the white legs disappearing into the green
Water; and the expensive delicate ship that must have seen
Something amazing, a boy falling out of the sky,
Had somewhere to get to and sailed calmly on.
Despre suferinţă nu greşeau niciodată,
Ei, Vechii Maeştri: ce bine înţelegeau
Rostul ei omenesc; cum are loc
În timp ce altul mănâncă, deschide fereastra sau doar merge apter
înainte;
Cum, în vreme ce bătrânii aşteaptă respectuoşi, pasionaţi
Naşterea miraculoasă, trebuie să fie prin preajmă
Şi nişte copii care n-ar fi vrut să se-ntâmple, patinând
Pe baltă la margine de pădure:
Ei n-au uitat niciodată
Că martiriul cel mai cumplit trebuie dus pân‘ la capăt
Chiar şi-ntr-un colţ, în ungherul necurăţat
Unde câinii îşi continuă viaţa câinească şi calul călăului
Îşi scarpină nevinovatul dos de-un copac.
În Icarul lui Breughel, de pildă: cum întorc toate spatele
Destul de lesne nenorocirii; ţăranul ce ară poate c-a auzit
Un clipocit, strigătul deznădejdii,
Dar pentru el n-a fost un eşec important; soarele lumina
Cum se cuvine picioarele albe dispărând în apa cea verde;
Iar delicata, costisitoarea corabie care desigur o fi văzut ea
Ceva uimitor, un băiat care cade din cer,
Avea de ajuns undeva şi-a navigat, calm, înainte.
Wystan Hugh Auden traducere de G. Tartler

18 feb.

a se împăuna

Verbul a se împăuna înseamnă „a deveni (foarte) fudul (ca un păun)”, ori „a-şi da importanţă, a se umfla în pene”. Dincolo de sensul neutru, care are de-a face cu mândria personală legată de vreo reuşită, semnificaţia termenului pare să alunece destul de des spre sugestia înfumurării, a îngâmfării, a semeţiei fără bază reală şi justificare. Ca rotirea unei cozi de păun, pentru a face impresie.

Mie mi se pare foarte frumos verbul acesta, şi chiar mai grăitor decât sinonimele sale. De exemplu, toate se formează de la câte un substantiv sau adjectiv care arată un sentiment ori o însuşire ce constituie motiv de mândrie: de exemplu, a se făli se formează de la fală, a se mândri de la mândru, iar a se fuduli de la fudul. Împăunarea însă are-a face cu numele unei păsări. Mai mult chiar decât cântecul, pentru care nu găsesc un exemplu similar… Ciudat, nu?

Continuare »

07 ian.

a (se) despodobi

Verbul a (se) despodobi se defineşte printr-o lipsă şi îşi lămureşte sensul prin antonimele sale. Înseamnă, pe de o parte, „a lipsi de podoabe” în sens general, iar pe de altă parte, cu o mică diferenţă de nuanţă, „a(-şi) scoate podoabele” care au fost mai devreme adăugate. Cuvântul se construieşte, de altfel, de la antonimul său – a (se) împodobi, prin înlăturarea prefixului şi adăugarea altuia nou. Tot dintre antonime îl precizăm şi pe a (se) găti – un posibil sinonim, a (se) dezgăti, nu este acceptat de DOOM2, deşi pare a se folosi. Şi cam atât în dicţionare…

Dincolo de ele însă, verbul acesta are în el o tristeţe copleşitoare. Sigur, ştiu că nu putem trece prin viaţă împopoţonaţi ca sorcovele – nu în despodobirea asta văd tristeţea. Mai mult decât atât, nu cred nici în veşnica îngrijire şi împodobire, cea care ne ascunde chipul adevărat, creând unul pe care o considerăm mai potrivit, mai strălucitor şi mai convingător, mai puţin ruşinos… ori mai ştiu eu cum altcumva îl justificăm… Nu, nu asta vreau să spun, căci ştiu şi că renunţarea la podoabe poate să însemne relaxare, curăţire şi împăcare cu sine.

Continuare »

02 ian.

„Fra Lippo Lippi” de Robert Browning

I am poor brother Lippo, by your leave!
You need not clap your torches to my face.
Zooks, what‘s to blame? you think you see a monk!
What, ‘tis past midnight, and you go the rounds,
And here you catch me at an alley‘s end
Where sportive ladies leave their doors ajar?
The Carmine‘s my cloister: hunt it up,
Do,‒harry out, if you must show your zeal,
Whatever rat, there, haps on his wrong hole,
And nip each softling of a wee white mouse,
Weke, weke, that‘s crept to keep him company!
Aha, you know your betters! Then, you‘ll take
Your hand away that‘s fiddling on my throat,
And please to know me likewise. Who am I?
Îngăduiţi! sunt bietul frate Lippo!
Nu-mi scoateţi ochii cu aceste torţe!
Ce naiba! Nu arăt eu a călugăr?
Cum? E trecut de miezul nopţii
Şi voi vă faceţi rondul şi m-aţi prins
Aici, la capătul aleii unde uşa
O las‘ crăpată fetele sprinţare?
Sunt din Carmine. ‒ Scotociţi, dar ‒ hai!
De vreţi să v-arătaţi zeloşi, stârpiţi
Orice guzgan ieşit din vizuină
Şi gâtuiţi ‒ chiţ! ‒ şoricelul alb
Deprins cu-asemenea tovărăşie!
Aha! Ţi-e teamă de superiori?
Atunci ia mâna de pe beregată,
Că nu e scripcă şi ‒ să mă prezint.


Continuare »

10 sept.

a (se) greciza

Verbul a (se) greciza înseamnă „a face să-şi însuşească sau a-şi însuşi limba, cultura şi obiceiurile grecilor”, subliniind treptat profunzimea transformării – „a face să devină sau a deveni asemănători cu grecii”, chiar până la „a (se) asimila grecilor”. Un sens mai restrâns al termenului se poate referi la domeniul lingvistic, având în vedere procesul de „a da formă grecească unei limbi”.

În realitatea crudă a lumii moderne, cuvântul grecizare a căpătat două accepţii noi, una născută din pasiunea turiştilor, dar şi una negativă, ce se referă la situaţia financiară a Greciei zilelor noastre (dezastruoasă, se pare), iar teama de grecizare este ultima nebunie a bătrânei Europe. Ce deosebire astăzi faţă de măreaţa elenizare antică, împlinită cu armatele ei de filosofi, istorici, matematicieni, dramaturgi şi sculptori!

Continuare »

18 iun.

a (se) umbri

Verbul a (se) umbri s-a născut direct din umbră şi devine, în aceste zile caniculare, un soi de răspuns la un strigăt de ajutor. Înseamnă, într-o primă accepţie, „a face sau a ţine umbră”, dar se poate referi şi la „a sta (la), a ţine (în), a se afla sub umbră”, situaţii în care este sinonim cu mai frumos sunătorul a (se) adumbri.

Termenul acoperă tot ce se referă la „a da sau a căpăta o nuanţă mai închisă”, fiind sinonim cu a (se) întuneca şi cu a (se) închide. Se mai utilizează, de asemenea, pentru obiectele abia percepute, aflate în depărtare, în semiîntuneric sau poziţionate în spatele a ceva translucid, însemnând „a se zări nedesluşit, a apărea ca o umbră”.

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro