Cuvintele apar într-o limbă prin derivare din cuvinte existente, prin împrumut dintr-o altă limbă (adesea distorsionate), ori prin… modalităţi aparte. Uneori chiar năucitor de aparte.
Prin secolul al XV-lea, englezii purtau acel tip de pălărie pe care o ştim de la Robin Hood, numită „bycocket”. Multe dicţionare dau ca sinonim „abacot” – dar cum a apărut acest cuvânt?
Continuare »
| A million million spermatozoa All of them alive; Out of their cataclysm but one poor Noah Dare hope to survive. |
Din bilioanele de spermatozoizi Care-au trăit cândva, Să supraviețuiască după cataclism Doar bietul Noe mai spera. |
| And among that billion minus one Might have chanced to be Shakespeare, another Newton, a new Donne— But the One was Me. |
Și din acele bilioane minus unu Ales n-a fost să fie Un Shakespeare, un alt Newton, un nou Donne: Mi-a revenit onoarea mie. |
| Shame to have ousted your betters thus, Taking ark while the others remained outside! Better for all of us, froward Homunculus, If you’d quietly died! |
Rușine că pe-acești mai mari ai tăi i-ai dus Și-n arcă nu i-ai luat cu tine; Dacă mureai, nerușinat Homunculus, Pentru noi toți era mai bine. |
Aldous Huxley | traducere de Leon Levițchi |
| When you have wearied of the valiant spires of this County Town, Of its wide white streets and glistening museums, and black monastic walls, Of its red motors and lumbering trains, and self-sufficient people, I will take you walking with me to a place you have not seen — Half town and half country—the land of the Canal. It is dearer to me than the antique town: I love it more than the rounded hills: Straightest, sublimest of rivers is the long Canal. I have observed great storms and trembled: I have wept for fear of the dark. But nothing makes me so afraid as the clear water of this idle canal on a summer’s noon. Do you see the great telegraph poles down in the water, how every wire is distinct? If a body fell into the canal it would rest entangled in those wires for ever, between earth and air. For the water is as deep as the stars are high. One day I was thinking how if a man fell from that lofty pole He would rush through the water toward me till his image was scattered by his splash, When suddenly a train rushed by: the brazen dome of the engine flashed: the long white carriages roared; The sun veiled himself for a moment, and the signals loomed in fog; A savage woman screamed at me from a barge: little children began to cry; The untidy landscape rose to life: a sawmill started; A cart rattled down to the wharf, and workmen clanged over the iron footbridge; A beautiful old man nodded from the first story window of a square red house, And a pretty girl came out to hang up clothes in a small delightful garden. O strange motion in the suburb of a county town: slow regular movement of the dance of death! Men and not phantoms are these that move in light. Forgotten they live, and forgotten die. |
Când ți se va urî de turlele acestui târg, De albele-i străzi largi, scânteietoarele-i muzee și monasticele ziduri negre, De-automobile stacojii, tramvaie-mpiedicate și figuri încrezătoare-n sine, Să mergem într-un loc pe care nu-l cunoști, Nici sat și nici oraș – Canalul. Mi-e mult mai drag ca vechiul burg; mai drag ca dealurile dimprejur; Canalul, cel mai drept și falnic dintre râuri. Am cunoscut furtuni și-am tremurat; am plâns, înspăimântat, în beznă; Însă nimic nu mă-nfioară-atât ca apa clară A liniștitului canal pe timp de vară la amiazi. Vezi svelții stâlpi de telegraf și sârmele sub apă? Căzând acolo, trupul ar rămâne spânzurat pe veci De firele dintre pământ și aer. Înalte-s stelele, iar apa e adâncă. M-am întrebat ce-ar face-un om căzut în apă de pe-un stâlp. Ar înota spre mine, dumicat de unde; Un tren ar trece val-vârtej; ar fulgera locomotiva; Vagoane albe, deșirate, ar scrâșni; O clipă s-ar ascunde soarele, semnalele și-ar da de veste-n ceață; Pe-un șlep m-ar huidui o disperată; copilașii ar zbiera; S-ar dezmorți peisajul adormit; un joagăr ar porni; O haraba ar hurui spre cheu, hamali s-ar clătina pe punți; Un moș voinic ar da din cap de la fereastra primului etaj Al unei case cubice și roșii, Și-o fată ar ieși să-ntindă rufe într-o grădiniță. Ciudat e freamătul din suburbia Orașului provincial; ciudat e dansul morții, lin și regulat! Sunt oameni, nu fantome, cei ce joacă-n reflector. Trăiesc uitați și în uitare mor. |
James Elroy Flecker | traducere de Leon Levițchi |
| Over that morn hung heaviness, until, Near sunless noon, we heard the ship’s bell beating A melancholy staccato on dead metal; Saw the bare-footed watch come running aft; Felt, far below, the sudden telegraph jangle Its harsh metallic challenge, thrice repeated: ‘Stand to. Half-speed ahead. Slow. Stop her!’ They stopped. The plunging pistons sank like a stopped heart: She held, she swayed, a hulk, a hollow carcass Of blistered iron that the grey-green, waveless, Unruffled tropic waters slapped languidly. |
Despovărați de zorii grei și-ncinși De-amiaza fără soare, -am auzit Bătaia clopotului de pe vas: Un trist stacatto pe metalul mort; Spre pupa, cartul alerga desculț, Jos telegraful clănțănea grozav Și ordona-ntreit: “La post! Jum’ate Viteză înainte! ‘Ncet! Stopați!” Și au stopat. Pistoanele adânci Au încetat, ca inima, să bată Și vasul a tăcut, s-a unduit, Schelet de bășicate fiare, Lins De sure, blânde ape tropicale. |
| Me clairvoyant, Me conscious of you, old comarado, Needing no telescope, lorgnette field-glass, opera-glass, myopic pince-nez, Me piercing two thousand years with eye naked and not ashamed; The crown cannot hide you from me; Musty old feudal-heraldic trappings cannot hide you from me, I perceive that you drink. (I am drinking with you. I am as drunk as you are.) I see you inhaling tobacco, puffing, smoking, spitting (I do not object to your spitting), You prophetic of American largeness, You anticipating the broad masculine manners of these States; I see in you also there are movements, tremors, tears, desires for the melodious, I salute your three violinists, endlessly making vibrations, Rigid, relentless, capable of going on forever; They play my accompaniment; but I shall take no notice of any accompaniment; I myself am a complete orchestra. So long. |
Eu, clar-văzătorul, Eu, care te cunosc, bătrâne camarad, Eu n-am nevoie de lornion, ori telescop, binocul, sau pince-nez. Eu pot străpunge 2000 de ani cu ochiul liber, fără jenă; Coroana nu puteți s-o despărțiți de mine, Capcane feudale îmbâcsite, mucezite, vă cunosc, Bag seamă – beți. (Și eu beau cot la cot cu voi. Și sunt la fel de beat.) Văd că fumați, trageți în piept, scuipați. (Eu nu sunt contra, da, scuipați), Și faceți profeții despre americanul darnic, Anticipați acele masculine-apucături ale Americii. Dar văd în voi și lacrimi și dorințe, vibrări și armonie, Cu mult respect! violonceliști; dați drumul nesfârșitelor vibrații. Rigizi, neduplecați, capabili să o țineți tot așa. Mă acompaniază; dar nu-mi pasă de-acompaniament; Eu însumi sunt cât o orchestră-ntreagă. Salut! |
G.K. Chesterton | traducere de Veronica Focșăneanu |
| Toll no bell for me, dear Father dear Mother, Waste no sighs; There are my sisters, there is my little brother Who plays in the place called Paradise, Your children all, your children for ever; But I, so wild, Your disgrace, with the queer brown face, was never, Never, I know, but half your child! |
Nu bateți clopotul pentru mine, nu irosiți niciun suspin, Dragă Tată, dragă Mamă; Iată-le pe surioarele mele, iată-l pe frățiorul meu mezin Jucându-se într-o poiană ce Rai se cheamă, Copiii voștri, toți, copiii voștri pe vecie; Dar eu, cu porniri nenfrânate, Ocara voastră, cu fața ciudată, tuciurie, Niciodată, știu, niciodată n-am fost copilul vostru decât pe jumătate! |
© 2024 blog.ro-en.ro