Rezultate

30 ian.

„Poemă în oglindă” de George Bacovia

În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
In the drawing-room full of dreams,
In the wide-oval mirror framed in silver,
Knocks autumn
And the gangrened garden,
In the wide-oval mirror framed in silver.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citeşti nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
In an armchair, tired, in wide folds of silk,
While the violet falls,
You read nasalizing
A decadent poem, cadaverously scented,
In monotone.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare… I foresee the rosy poem of future love…
Dar pierdută, cu ochi bòlnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă —
Adormind…
But lost, with sick eyes,
You take in ironically the scented drawing-room‘s surrounds.
And your glance falls vaguely over the wide-oval water,
On the gangrened garden,
Over autumn in the mirror —
Falling asleep…
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare… I foresee the rosy poem of future love…
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Şi pe masa părăsită — alba marmură sculptată —
În veşmintele-mi funebre,
Mă întind ca şi un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite-ntârziate
Ca şi noi…
But pale I walk now in the ravaged garden
And on the abandoned table — white sculpted marble —
In my mourning garments,
I stretch out like a dead man,
And place roses over myself, withered belated flowers
Like ourselves…
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu —
Agonia violetă,
Catafalcul,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint…
Speak, the final melody fom the dusty piano,
Or the weeping of water from benighted fountains suffices.
See, from the antique armchair —
The violet agony,
The bier
And the gangrened garden,
In the wide-oval mirror framed in silver…
George Bacovia traducere de P. Jay

29 ian.

Competenţe pentru traducerea asistată de calculator

O traducere adecvată este esenţială pentru o înţelegere corectă şi astfel este posibil un dialog viabil sau o negociere de succes la nivelul instituţiilor sau al mediului de afaceri de la nivel european şi internaţional. Totodată, traducerea inadecvată a legislaţiei sau a jurisprudenţei poate conduce la neînţelegeri care atrag răspunderea instituţiilor în cauză.

Plecând de la necesitatea formării de competenţe specifice în domeniul traducerii şi reviziei de texte de specialitate complexe, ce a reieşit din contactul cu mediul de traduceri din România, cu instituţiile europene, precum şi cu mediul universitar, Institutul European din România (IER) a demarat încă din 2010 acest program.

Continuare »

28 ian.

a vremui

Verbul a vremui se formează de la substantivul vreme cu sufixul -ui şi se referă la timp, fiind sinonim cu a trece, a curge, a se scurge. Totul e firesc până aici, căci, într-un fel de desfăşurare logică a deducţiilor lingvistice, pare de la sine înţeles sensul. Dar surpriza mea a fost să constat că aceasta este, de fapt, a doua semnificaţie a termenului în discuţie. Primul – şi, deci, cel mai utilizat – sens se referă exclusiv la vremea rea, însemnând adică „a fi sau a se face vreme urâtă, cu ploaie, ninsoare, viscol, vijelie”, sinonimele fiind, în acest caz, a viscoli şi a omeţi… Ce mai! tot ce vă doriţi vreo 6 luni pe an, cum îi stă românului bine!

Când am pornit în căutarea verbului, am fost convinsă că ştiu ce vrea să spună, iar răsucirea asta metaforică spre negativ m-a tulburat puţin. Se pare că – da! – sunt atât de puţine lucruri la fel de puternice ca spaima în faţa vremelniciei!… Că e „bietul om subt vremi” zicea demult cronicarul, iar nouă ne plac vorbele înţelepte, aşa că ne-am apucat a ne căina. E adevărat că nu suntem eterni, dar cine vrea să trăiască o veşnicie când tinereţea, puterea şi frumuseţea durează atât de puţin? Şi e adevărat că nu toţi suntem destinaţi a face lucruri măreţe, dar e absurd să crezi doar în elefanţi când în lume există şi furnici…

Continuare »

24 ian.

Pericol de accidente

Chiar şi lingvistice :)

23 ian.

„I Hear an Army” de James Joyce

I hear an army charging upon the land,
And the thunder of horses plunging; foam about their knees:
Arrogant, in black armour, behind them stand,
Disdaining the reins, with fluttering whips, the Charioteers.
Aud o oaste atacând pământul dinspre mare.
Tunet de cai prin ape. Ei calcă spuma în picioare.
Provocători, prin valuri, căruţaşii-n negre zale,
Biciuri îşi fâlfâie, dispreţuind hamuri şi frâne.
They cry into the night their battle name:
I moan in sleep when I hear afar their whirling laughter.
They cleave the gloom of dreams, a blinding flame,
Clanging, clanging upon the heart as upon an anvil.
Ostaşii-şi strigă-n noapte chiotul de bătălie.
În somn eu gem, subt râsul lor din depărtare.
Noaptea din vis ei mi-o despică. Ce văpaie orbitoare!
Lovită, inima, lovită, se preface-n nicovală.
They come shaking in triumph their long grey hair:
They come out of the sea and run shouting by the shore.
My heart, have you no wisdom thus to despair?
My love, my love, my love, why have you left me alone?
Îşi scutură-n triumf ostaşii părul verde.
Din mare ies, gonind, pe ţărmul fără nume.
Vai mie, disperez aşa fără de-un strop de-nţelepciune?
Dragostea mea, dragostea mea, de ce m-ai părăsit?
James Joyce traducere de Lucian Blaga

18 ian.

Glaciers

A lady on her first visit to Yellowstone National Park said to her guide, “Look at all those big rocks. Wherever did they come from?”

“The glaciers brought them down,” said the guide.

“But where are the glaciers?”

“The glaciers,” said the guide in a weary voice, “have gone back for more rocks.”

© 2024 blog.ro-en.ro