24 mai
„Shakespeare” de Matthew Arnold
| Others abide our question. Thou art free. We ask and ask—Thou smilest and art still, Out-topping knowledge. For the loftiest hill, Who to the stars uncrowns his majesty, Planting his steadfast footsteps in the sea, Making the heaven of heavens his dwelling-place, Spares but the cloudy border of his base To the foil’d searching of mortality; And thou, who didst the stars and sunbeams know, Self-school’d, self-scann’d, self-honour’d, self-secure, Didst tread on earth unguess’d at.—Better so! All pains the immortal spirit must endure, All weakness which impairs, all griefs which bow, Find their sole speech in that victorious brow. |
Tu, calm, surâzi când cercetării noastre Toţi ceilalţi se supun… Întreci în preţ Tot ce cunoaştem. Ca un pisc măreţ Ce falnic năzuieşte către astre, Dârz pătrunzând în mările albastre Şi-având lăcaş în slăvi de slăvi cereşti, Laşi iscodirii vane, omeneşti, Doar poalele, nu crestele sihastre; Ai cunoscut şi soarele-aprins şi stea, Tu însuţi mentor ţie, critic, scut; Puţini te-au presimţit… Mai bine-aşa! Tot răul ce în suflete-a-ncăput, Tot ce poceşte, orice cazne crunte Le dă-n vileag biruitoarea-ţi frunte. |
| Matthew Arnold | traducere de Tudor Dorin |