Merriam-Webster a publicat un articol în care explică modul în care „wicked” s-a metamorfozat din adjectiv în adverb.

E posibil ca prima oară când aţi întâlnit termenul „wicked” să fi fost într-un basm. Ticăloşenia („wickedness”), se pare, este o epidemie în literatura pentru copii. Mama vitregă a Cenuşăresei şi Regina din „Albă ca Zăpada” sunt exemple tipice.

Termenul „wicked” ne duce cu gândul la vrăjitoare şi vrăjitorie. Alternativă a lui „wicke” din engleza medievală, „wicked” reţine silaba finală pe care o auzim în alte cuvinte care se termină în „–ed”, ca „blessed” şi „accursed”, şi pe care nu le auzim în termeni care par că rimează cu „wicked”, ca „slicked” sau „picked”.

Adjectivul poate avea sensuri variate ca „morally evil” (rău moral; „wicked witch”), „fierce or vicious” (fioros sau vicios; „a wicked dog”), „foul or unpleasant” (scârbos sau neplăcut; „a wicked stench”) sau „likely to cause harm or distress” (predispus în a provoca rău sau dezastru; „a wicked storm”).

Un alt sens al termenului „wicked” înseamnă de „of exceptional quality or degree” (de o calitate excepţională). Deseori insinuează a fi atât de impresionant şi incredibil încât se confundă.

Există câteva exemple din Evul Mediu, dar explozia termenului ca adverb este un fenomen al sfârşitului secolului al XX-lea.

Din notele lui Ben T. Smith din Dialect Blog, folosirea lui „wicked” ca adverb este similară utilizării altor adjective, cum ar fi „awful” şi „terrible” (ex. „a terrible cold frost”), ca adverbe de intensificare.

O posibilă interpretare este că adverbul „wicked” a fost o prelungire literară a sensului său de adjectiv – ceva care a fost vrăjit rapid, poate într-o asemenea măsură încât să pară rezultatul unui blestem sau al unei forțe supranaturale.