10 mai
„The Last Buccaneer” de Charles Kingsley
| Oh, England is a pleasant place for them that ’s rich and high; But England is a cruel place for such poor folks as I; And such a port for mariners I ne’er shall see again, As the pleasant Isle of Avès, beside the Spanish main. |
Frumoasă ţară-i Anglia pentru acei care o duc bine, Dar nemiloasă ţară este pentru săraci ca alde mine, Şi cel mai bun dintre limanuri prin care-n viaţa-mi am purces E, lângă Marea Caraibă, frumoasa insulă Aves. |
| There were forty craft in Avès that were both swift and stout, All furnish’d well with small arms and cannons round about; And a thousand men in Avès made laws so fair and free To choose their valiant captains and obey them loyally. |
Erau acolo patruzeci de falnice şi repezi vase, Gemând de arme, lănci, topoare şi tunuri, toate arătoase; Şi oamenii, ca la o mie, puteau, în legea lor, alege Ce căpitan le năzărise şi-l ascultau ca pe un rege. |
| Thence we sail’d against the Spaniard with his hoards of plate and gold, Which he wrung by cruel tortures from the Indian folk of old; Likewise the merchant captains, with hearts as hard as stone, Which flog men and keelhaul them and starve them to the bone. |
De-aici am mers spre spaniolii cu aur, pietre scumpe, pene Prădate prin torturi grozave de la vechi triburi indiene; Aşijderea, spre căpitanii ce, fără nici un pic de milă, Pe oameni îi băteau cu biciul şi-i azvârleau, să moară-n chilă. |
| Oh, the palms grew high in Avès and fruits that shone like gold, And the colibris and parrots they were gorgeous to behold; And the negro maids to Avès from bondage fast did flee, To welcome gallant sailors a sweeping in from sea. |
O, palmierii din Aves, o, rodii dulci, de aur mere, O, colibri şi papagali atât de mândri la vedere! Copile negre ce-n Aves scăpau de lanţuri şi sclavie Cum îi primeau pe marinarii sosiţi pe apa albăstrie! |
| Oh, sweet it was in Avès to hear the landward breeze A-swing with good tobacco in a net between the trees, With a negro lass to fan you while you listen’d to the roar Of the breakers on the reef outside that never touched the shore. |
Plăcut era pe-Aves s-asculţi cum blânda briză se-nfiripă Când, legănându-te-n hamac, fumai aromitoarea pipă; Vânt îţi făcea cu evantaiul negresa; şi mereu înfrânt De stânci, în larg vuia talazul ce n-ajungea pân’ la pământ. |
| But Scripture saith, an ending to all fine things must be, So the King’s ships sail’d on Avès and quite put down were we. All day we fought like bulldogs, but they burst the booms at night; And I fled in a piragua sore wounded from the fight. |
Dar, spune Sfânta Carte, toate au un sfârşit. Flota regală A ancorat, vai, în Aves ca să ne ceară socoteală. Noi ziua am luptat ca leii; ei noaptea şi-au făcut de cap; Şi-am fost rănit şi într-o barcă abia am izbutit să scap. |
| Nine days I floated starving, and a negro lass beside, Till for all I tried to cheer her, the poor young thing she died; But as I lay a gasping a Bristol sail came by, And brought me home to England here to beg until I die. |
Cu o negresă, nouă zile, flămânzi, pe mare-am rătăcit – Eu i-am tot dat curaj, dar biata,-n a zecea zi s-a prăpădit. Iar când eram şi eu pe moarte am fost cules de un vapor Şi dus în Anglia, acasă, ca să cerşesc pân’ am să mor. |
| And now I ’m old and going I ’m sure I can’t tell where; One comfort is, this world’s so hard I can’t be worse off there: If I might but be a sea-dove I ’d fly across the main, To the pleasant Isle of Avès, to look at it once again. |
Acum sunt gata de plecare – anume unde nu ştiu, zău; E greu aici, dar îmi tot spun că nu e dincolo mai rău; De-aş fi un pescăruş, aş trece marea, cât de-nvolburată, Spre mândra insulă Aves, ca s-o privesc încă o dată. |
| Charles Kingsley | traducere de Leon Leviţchi |