! avárie apare în noul DOOM cu o modificare ce m-a luat prin surprindere, pentru că nu vedeam noutatea. Aşa că l-am deschis pe cel vechi şi am constatat cu stupoare că rosteam greşit acest cuvânt: pronunţia corectă era avaríe! Abia acum vorbesc conform normei: toate formele flexionare au accentul aşezat pe cel de-al doilea a.

! avatar primeşte dreptul la o singură formă de plural – avataturi (forma coexistentă anterior – avatare fiind înlăturată)

* a avea este menţionat pentru prima dată cu valoarea sa de verb auxiliar, care ajută la formarea modurilor şi timpurilor verbale compuse; menţionăm aici perfectul compus alcătuit cu am/ai/a/am/aţi/au, sau condiţional-optativul aş/ai/ar/am/aţi/ar sau forma regională a viitorului 3 sg. a

* avocaţial a fost o mare surpriză pentru mine, şi nu e deloc peiorativ, aşa cum aş fi intuit; adjectivul masculin are pluralul avocaţiáli, precum şi forme pentru feminin avocaţiálă-avocaţiále

! axílă îngăduie şi pronunţie concurentă, adică áxilă, accentuarea pe prima silabă fiind valabilă pentru toate formele flexionare

! autostradă apare cu modificări în ceea ce priveşte despărţirea în silabe, lucru ce se poate realiza în două moduri: a-u-tos-tra-dă sau a-u-to-stra-dă. Probleme legate de silabaţie apar şi în cazul altor cuvinte, precum !autotransformator (a-u-to-tran-sfor-ma-tor sau a-u-to-trans-for-ma-tor), !autotransport (a-u-to-tran-sport sau a-u-to-trans-port) şi !autotransportor (a-u-to-tran-spor-tor sau a-u-to-trans-por-tor)

* autotaxare apare ca substantiv feminiv cu genitiv-dativul autotaxării

* autotren este neutru cu pluralul autotrenuri. Ca observaţie generală pentru compusele cu auto-, este de precizat faptul că prima vocală este cea mai puternică dintre toate pe care le au cuvintele, oricât ar fi acestea de lungi; prin urmare, particula se accentuează la fel ca în limba italiană, áuto.

! auz e substantiv neutru căruia DOOM 2 îi suprimă forma de plural, acelaşi lucru petrecându-se cu neutrul !auzit

* avangardă apare în două accepţii, cea de „detaşament militar” fiind şi anterior acceptată; noutatea este substantivul feminin sinonim cu „avangardism” (curent literar). Formele flexionare ale noului termen sunt diferite de cele folosite în armată, astfel că genitiv-dativul este avangardei, iar pluralul este avangarde

Semnul „/” este numit „slash” în limba engleză, iar „\” este numit „backslash„. Pentru a sublinia mai bine diferenţa, uneori „/” este numit „forwardslash”, dar aceasta se întâmplă rareori. În limba română nu au denumiri consacrate („/” este numit uneori „liniuţă oblică”, mai degrabă descriptiv), aşa că există tendinţa de a fi preluate denumirile din limba engleză.

Continuare »

Joi, 13 martie 2008, a avut loc în Franţa, la Palatul Behague, dezbaterea anunţată pe tema relansării lectoratelor de limbă română din această ţară. Discuţiile, deosebit de animate, au fost moderate de ambasadorul României la Paris, Teodor Baconschi. Rând pe rând, şi-au expus opiniile şi informaţiile pe această temă Ionela Dabija, directorul Institutului limbii române de la Bucureşti, cei doi lectori de la Universităţile Paris IV şi Paris III, Mircea Goga şi Marina Dumitriu, Christiane Brabenec, care gestionează dosarul România la Ministerul francez al învăţământului superior şi cercetării, profesorii Alvaro Rocchetti (Sorbonne Paris 3) şi Alain Vuillemin (Universite d’Artois), Robert Adam, reprezentantul Institutului Cultural Român din Paris, precum şi membri ai corpului diplomatic din capitala Franţei.

Continuare »

Cel mai vechi dicţionar cunoscut datează din anul 600 î.Ch., a fost găsit în Mesopotamia şi e scris în akadiana (limba folosită de asirieni şi de babilonieni).

Cel mai vechi dicţionar explicativ pentru limba engleză datează de la 1604 („A Table Alphabeticall” de Robert Cawdrey), iar dicţionare importante, cum ar fi cel publicat de lexicologul american Noah Webster în 1828, mai trezesc interesul şi astăzi.

Preocupările de elaborare a unui dicţionar al limbii române au fost mai târzii, apărând prin secolul al XVIII-lea. Samuil Micu a întocmit, spre 1800, „Dicţionarium Valachico-Latinum”, pe care autorul l-a lansat într-un prospect din 1806, ca urmând să apară la Tipografia din Buda. Din păcate, autorul a murit în acelaşi an şi tipărirea s-a sistat. La scurtă vreme, tipografia primeşte un alt material lexical, pentru un dicţionar în patru limbi (româno-latino-maghiaro-german), al cărui autor era protopopul Vasile Coloşi. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu şi constituie o serioasă premisă pentru redimensionarea dicţionarului. În 1825 a apărut „Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemţescu”, lucrare cunoscută ca „Lexiconul de la Buda”, cu aproximativ 10.000 de termeni.

De asemenea, Petru Maior a fost unul dintre învăţaţii transilvăneni care s-a ocupat în mod special de ortografie şi a tipărit o lucrare în acest sens: „Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi”, apărută la Buda, în 1819 (reprodusă şi în „Lexiconul de la Buda”).

Primul dicţionar explicativ complet al limbii române este „Condica limbii româneşti”, elaborat de Iordache Golescu şi terminat în 1832. Este un dicţionar explicativ, enciclopedic şi etimologic, rămas până astăzi în manuscris. Autorul a lucrat la el circa 30 de ani, dovedind vaste cunoştinţe.

Continuare »

Continuare »