19 feb.
„O călărire în zori” de Nichita Stănescu
Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucise, se face depărtare, se face nisip. Mi-am întors către soare unicul chip, umerii mei smulg din goană frunzişe. Câmpul tăindu-l, pe două potcoave calul meu saltă din lut, fumegând. Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave! Soarele a izbucnit peste lume strigând. |
Silence strikes the tree trunks, upon itself retracing, turns to distance, turns to sand. I have turned my only face toward the sun, my shoulders scatter leaves in this racing. Cutting through the field – up on two shoes my horse leaps, steaming, from the clay. Ave, I am turning to you, I, Ave! The sun has burst across the heavens, crying. |
Tobe de piatră bat, soarele creşte, tăria cu acvile din faţa lui se prăbuşeşte în trepte de aer, sticleşte. Tăcerea se face vânt albăstrui, pintenul umbrei mi-l creşte în coastele câmpului. |
Stone drums are sounding, the sun grows, the vault of heaven, alive with eagles, before him, collapses into steps of air, and glows. Silence turns to blue wind, the spur of my shadow grows in the ribs of the field. |
Soarele rupe orizontul în două. Tăria îşi năruie sfârşetele-i carcere. Suliţe-albastre, fără întoarcere, privirile mi le-azvârl, pe-amândouă, să-l întâmpine fericite şi grave. Calul meu saltă pe două potcoave. Ave, maree-a luminilor, ave! |
The sun snaps the horizon in two. The vault of heaven pulls down its dying prison cells. Blue spears, with no returning, I discard my visions, both of them – they meet him, sweet and grave. My horse rises on two shoes. Ave, tide of light, ave! |
Soarele saltă din lucruri, strigând clatină muchiile surde şi grave. Sufletul meu îl întâmpină, ave! Calul meu saltă pe două potcoave. Coama mea blondă arde în vânt. |
The sun ascends from objects, crying, shakes the borders, voiceless and grave. My soul meets Him, Ave! My horse rises on two shoes. My pale mane burns on the wind. |
Nichita Stănescu | Traducere de Thomas Carlson & Vasile Poenaru |
Uite nişte videouri cu Nichita
17 iulie 2008 la 9:44http://razboiulcutine.haipa.ro/2008/07/17/poetul-sensului-nichita-stanescu/