* cotizant apare ca noutate în DOOM2 (probabil ca să compenseze lipsa substantivului taxat, care nu există, dar aşa ar trebui să ne cheme în vremurile astea); funcţionează cu valoare adjectivală sau substantivală, cu pluralul cotizanţi şi femininul cotizantă-cotizante

! cotnari apare şi ca substantiv comun; se precizează faptul că este vorba despre „vin”, că se desparte cot-nari şi că este substantiv neutru (cu o problemă legată de identitatea număr-formă, presupun)

! a cotrobăi devine mai permisiv în flexiune; avem indicativul prezent eu cotrobăi/cotrobăiesc, imperfectul el cotrobăia şi conjunctivul el să cotrobăie/cotrobăiască

* country, provenit din engleză, cu pronunţia cantri şi despărţirea coun-try, este atât adjectiv invariabil, cât şi substantiv neutru cu articularea country-ul

! covăsit apărea şi anterior consemnat ca adjectiv; cu o problemă serioasă, se pare – era neutru; dar s-a rezolvat, în noul DOOM e masculin. Acuma, ţinând cont de faptul că singura sintagmă (cel puţin după ştiinţa mea) în care funcţionează e „lapte covăsit”, iar substantivul are aici genul neutru… fiecare iese din încurcătură cum poate.

Verbul a plănui îşi lămureşte sensurile cu ajutorul sintagmelor „a face planuri, a pregăti ceva (în minte) pentru viitor”, iar prin extindere de sens se poate referi şi la „a pune la cale”. Dintre sinonime, unele sunt neutre din punct de vedere al conotaţiei – a stabili, a hotărî, a intenţiona, în timp ce altele trimit spre zonele obscure ale minţii umane, capabile a naşte planuri diabolice – a premedita, a unelti, a urzi. Cel mai utilizat echivalent pare să fie a planifica, ce are articole de dicţionar mult mai consistente şi explicaţii mai detaliate, căci se află într-o zonă mai activă a vocabularului (cel puţin aşa îmi pare mie).

Mă gândeam într-o zi la ciudăţenia destinului omului, condamnat să facă şi să desfacă planuri pe toată durata vieţii sale. Eu cred că nu se poate fără, deşi ştiu că unii dintre noi pretind altceva. Însă vieţile noastre au nevoie de scopuri, iar acestea devin, în timp, obiectul unor planuri care să le transforme în realitate. Însă în mintea mea „planul” nu e deloc un traseu bătut în cuie, ci e o noţiune extrem de flexibilă, vie, capabilă de adaptare şi deschisă oricăror influenţe sau întâmplări ajutătoare. Nu e deloc un orar pe care trebuie să-l respect cu stricteţe, ci un fel de… pescuit, ori mai curând un soi de pândă.

Continuare »

* a corhăni apare ca noutate, verb cu indicativul prezent eu corhănesc şi ei corhănesc, imperfectul el corhănea şi conjunctivul prezent el să corhănească; cuvântul completează familia lexicală a substantivului corhănit, referindu-se la „transportul buştenilor de la locul unde au fost fasonaţi, până la o cale de comunicaţie, prin târâre sau rostogolire, cu ajutorul ţapinei sau cu alte mijloace”.

! corijent / corigent are două forme acceptate; folosit fie ca adjectiv, fie ca substantiv, cuvântul are pluralul corijenţi/corigenţi şi femininul corijentă/corigentă – corijente/corigente. Aceeaşi modificare este suferită şi de către substantivul feminin !corijenţă/corigenţă, care are genitiv-dativul corijenţei/corigenţei şi pluralul corijenţe/corigenţe.

* cornflakes e un anglicism, substantiv neutru care are doar formă de plural, cu pronunţie cornfleĭcs şi despărţire corn-flakes

* cornier (cor-ni-er) are ca noutate utilizarea adjectivală, exclusiv în sintagma fier cornier. Substantivul !cornier, identic din punct de vedere al formei, şi-a modificat în noul DOOM genul, din feminin (anterior cornieră) în neutru, cu pluralul corniere.

! coronar păstrează doar valoarea adjectivală, referindu-se la vasele sangvine, cu femininul coronară şi pluralul coronare. Este introdus într-un articol aparte substantivul feminin *coronară („vas de sânge în formă de coroană în jurul unui organ pe care îl irigă”), care are genitiv-dativul coronarei şi pluralul coronare

Verbul a obosi presupune, în structura de adâncime, ideea depunerii unui efort care depăşeşte oarecum forţele celui care îl realizează. Însă face referire, în contexte diferite, la două secvenţe distincte ale procesului. Trimite, pe de o parte, la desfăşurarea în sine a acţiunii („a se strădui din răsputeri, a depune eforturi intense pentru a face ceva”), stabilind sinonimie cu a se necăji, a se chinui, a se căzni, a se munci. Pe de altă parte, sugerează momentul final al actului, cel care surprinde rezultatul („a pierde puterile fizice sau intelectuale în urma unui efort susţinut şi îndelungat, a unui consum de energie”).

Continuare »

Verbul a observa îşi diferenţiazǎ sensurile în funcţie de prezenţa sau absenţa intenţionalitǎţii în realizarea acţiunii, şi de scopul acesteia. Prin urmare, se poate referi la o banalǎ bǎgare de seamǎ, la simpla remarcǎ involuntarǎ, fiind sinonim cu a percepe, a sesiza, a constata, sau pur şi simplu a zǎri, a vedea, a distinge fugitiv cu privirea, reţinând rapid detalii. Pe de altǎ parte, observarea se poate face sistematic, referindu-se fie la examinarea cu atenţie pentru formarea unei pǎreri sau însuşirea unor cunoştinţe (a studia, a cerceta, a scruta), fie la supravegherea rǎuvoitoare şi urmǎrirea pe ascuns (a spiona, a iscodi, a pândi), care poate avea ca justificare nevoia de a controla.

Într-o altǎ accepţie, verbul poate sǎ aibǎ un rol în comunicare, o finalitate exprimabilǎ, sǎ se refere la a face o remarcǎ, a constata verbal ori a semnala o situaţie, a exprima o observaţie. Şi nici atunci (sau mai ales atunci) lucrurile nu sunt deloc simple, pentru cǎ atragerea atenţiei cuiva poate sǎ aibǎ conotaţii binevoitoare, dar poate fi profund criticǎ în anumite circumstanţe, moment în care observaţia devine sinonimǎ cu dojana şi cu reproşul.

Continuare »