* joia apare cu valoare adverbială

! joiana este numele unui dans, substantiv feminin cu forma nearticulată joiană şi genitiv-dativul joianei. Este menţionat şi substantivul propriu !Joiana (nume de vacă), având două forme pentru genitiv-dativ Joianei/Joienei.

* joint-venture – anglicism pronunţat ğoĭntvenčăr şi despărţit joint-ven-ture – este substantiv neutru cu pluralul joint-venture („acord de cooperare între două sau mai multe firme care înfiinţează o firmă terţă”)

! jotă se pronunţă hotă şi vine din spaniolă, substantiv feminin cu genitiv-dativul jotei şi pluralul jote (celebrul dans popular spaniol, cu castaniete)

! joule e din franceză, de unde se păstrează şi pronunţia jul („unitate de măsură a energiei”); în silabe se desparte jou-le, substantiv masculin cu pluralul jouli şi simbolul J

* jainist apare cu valoare substantivală şi adjectivală, masculin cu pluralul jainişti şi femininul jainistă-jainiste; se referă la „adepţii jainismului (religie şi şcoală filosofică indiană, opusă brahmanismului şi sistemului de castă al acestuia)”

! jaleş este o denumire pentru plantele înrudite cu salvia, substantiv masculin care are, acum, şi formă pentru plural – jaleşi

* Jamaica (insulă, stat) este substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Jamaicăi (se desparte Ja-mai-)

! japca intră în componenţa locuţiunii adverbiale cu japca; expresia astfel formată – a lua cu japca – înseamnă „a lua cu forţa şi pe nedrept”

! japonolog deschide seria unei familii lexicale ce şi-a modificat forma, din punct de vedere fonetic (înlocuieşte mai vechiu japanolog); este substantiv masculin masculin cu pluralul japonologi şi are un corespondent feminin care se foloseşte mai rar – !japonologă, care are genitiv-dativul japonologei şi pluralul japonologe. Cei doi termeni sunt utilizaţi pentru a denumi specialiştii în !japonologie „disciplină care se ocupă cu studiul culturii şi civilizaţiei japoneze”.

* în urmă- apare ca locuţiune prepoziţională cu dativul – în urmă-i

* învăţat are şi valoare substantivală, masculin cu pluralul învăţaţi

! a învârti este un verb cu două forme flexionare pentru indicativ prezent – eu învârt/învârtesc şi pentru conjunctiv prezent el să învârtă/să învârtească; imperfectul este el învârtea

! a se învechi trece în clasa reflexivelor (eel se învecheşte, el se învechea, el să se învechească), la fel ca şi !a se învecina (se învecinează)

! a învia (în-vi-a) suferă ceva schimbări în paradigmă; indicativul prezent este eu învii/înviez, tu învii/înviezi, el învie/înviază, noi înviem (în-vi-em); are conjunctivul prezent să învie/învieze şi gerunziul înviind (în-vi-ind). Din aceeaşi familie lexicală, este menţionat substantivul propriu feminin !Învierea (sărbătoare), cu genitiv-dativul Învierii.

* însutit apare ca noutate, adjectiv masculin cu pluralul însutiţi şi femininul însutită-însutite

! întâi are două articole dedicate, având atât valoare adverbială – situaţie în care este invariabil –, cât şi valoare de numeral: (masculin) premiul întâi/I, întâiul premiu, cu pluralul întâi, articulat întâii; (feminin) clasa întâi, dar şi clasa întâia, cu genitiv-dativul clasei întâi, întâii clase, şi cu pluralul întâi, articulat întâile şi genitiv-dativul întâilor. Din aceeaşi familie, este menţionată locuţiunea adverbială !întâia dată / întâia oară / întâiaşi dată (variantă populară).

! a se întâmpla trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul se întâmplă

! întorsurean este poate fi adjectiv masculin cu pluralul întorsureni şi femininul întorsureană-întorsurene. Substantivul cu aceeaşi formă pentru masculin înseamnă „persoană originară sau locuitor din oraşul Întorsura Buzăului (judeţul Covasna)”, iar pentru feminin este menţionată forma *întorsureancă, cu genitiv-dativul întorsurencei şi pluralul întorsurence.

! a se întrajutora este verb reflexiv cu indicativul prezent se întrajutorează. Din aceeaşi familie lexicală, substantivul !întrajutorare are genitiv-dativul întrajutorării.

! a înjgheba este verb şi primeşte două forme pentru indicativ prezent – el înjgheabă/înjghebează. Substantivul provenit din infinitivul lung este !înjghebare, feminin cu genitiv-dativul înjghebării şi pluralul înjghebări.

* în jur apare ca locuţiune adverbială, la fel ca şi *în jur de. Din seria locuţiunilor prepoziţionale sunt menţionate *în juru-, cu dativul (în juru-i), şi *în jurul, cu genitivul (în jurul lui).

* în locu- este locuţiune prepoziţională cu dativul (în locu-i). Structura *în locul apare cu două articole separate: fie locuţiune prepoziţională – în locul lui, fie ca prepoziţie + substantiv (+adjectiv) – în locul acela.

* înmiit e adjectiv masculin cu pluralul înmiiţi şi femininul înmiită-înmiite

! a înnemuri este sinonim cu a imortaliza, termen învechit cu indicativul prezent eu înnemuresc şi ei înnemuresc, imperfectul el înnemurea şi conjunctivul prezent să înnemurească. Acelaşi termen, cu valoare reflexivă – !a se înnemuri, este regionalism sinonim cu a se înrudi, paradigma fiind aceeaşi.

! a îndoi apare de trei ori în DOOM2; atunci când înseamnă a împături, a încovoia, îşi păstrează formele consemnate în vechile documente; în situaţia în care este sinonim cu a dubla, verbul are indicativul prezent eu îndoi, tu îndoi, el îndoaie şi ei îndoaie, imperfectul el îndoia şi conjunctivul prezent să îndoiască; cel de-al treilea sens are valoare reflexivă, cu indicativul prezent el se îndoieşte, imperfectul el se îndoia şi conjunctivul să se îndoiască

* îndoit face parte din aceeaşi familie lexicală, este adjectiv masculin cu pluralul îndoiţi şi femininul îndoită-îndoite. Este precizat, de asemenea, *îndoit ca substantiv neutru.

* a îndosaria (în-do-sa-ri-a) este verb cu indicativul prezent el îndosariază, noi îndosariem (în-do-sa-ri-em); conjunctiv prezent el să îndosarieze şi gerunziul îndosariind (în-do-sa-ri-ind). Apare substantivul *îndosariere (în-do-sa-ri-e-re), feminin cu genitiv-dativul îndosarierii şi pluralul îndosarieri.

*în dreptu- este locuţiune prepoziţională, în structuri de tipul în dreptu-i. De asemenea, apare locuţiunea prepoziţională *în dreptul (lui).

* îndrumător apare cu o valoare morfologică nouă, substantiv neutru cu pluralul îndrumătoare