* încrezut apare ca lexem ce are atât valoare adjectivală, cât şi substantivală, masculin cu pluralul încrezuţi şi femininul încrezută-încrezute

! a se încruci trece în clasa reflexivelor; este echivalent al lui a se cruci, având indicativul prezent el se încruceşte, imperfectul el se încrucea şi conjunctivul el să se încrucească

! a se încuiba este reflexiv cu indicativul prezent se încuibează („a se instala undeva unde nu este dorit; a pătrunde adânc, a se înrădăcina”)

! a se încumeta este inclus şi el între reflexive, cu indicativul prezent eu mă încumet, el se încumetă şi conjunctivul prezent să se încumete („a îndrăzni, a cuteza”)

! a se încumetri (în-cu-me-tri) e termen popular, verb reflexiv cu indicativul prezent el se încumetreşte, imperfectul el se încumetrea şi conjunctivul să se încumetrească („a se înrudi prin cumetrie”). Din aceeaşi familie lexicală, !a se încuscri are şi el valoare reflexivă, cu indicativul prezent se încuscreşte, imperfectul se încuscrea şi conjunctivul să se încuscrească.

! a se încăibăra are etimologie necunoscută, un regionalism sinonim cu a se încăiera; trece în clasa reflexivelor şi are indicativul prezent eu mă încaibăr, tu te încaiberi, el se încaibără, iar conjunctivul este să se încaibere (toate formele păstrează silaba -cai-)

! a se încăpăţâna are, şi el, valoare reflexivă, având indicativul prezent el se încăpăţânează

! a încăpuşa / încăpuşí are două forme acceptate; este regionalism sinonim cu a înmuguri, având indicativul prezent el încăpuşează/încăpuşeşte, imperfectul el încăpuşa/încăpuşea şi conjunctivul prezent să încăpuşeze/încăpuşească

! a se încâina / încâini („a deveni rău, câinos; a se încăpăţâna”) apare ca termen învechit şi popular, reflexiv cu două forme corecte; are indicativul prezent el se încâinează/încâineşte; imperfectul el se încâina/încâinea şi conjunctivul prezent să se încâineze/încâinească

! a se încârdoşa e regionalism, echivalent al lui a se înhăita; verb reflexiv, are indicativul prezent el se încârdoşează, noi ne încârdoşăm, conjunctivul prezent să se încârdoşeze şi gerunziul încârdoşându-se

! iugoslav are acum două modalităţi de despărţire în silabe (iu-gos-lav/iu-go-slav); are atât valoare adjectivală, cât şi substantivală, masculin cu pluralul iugoslavi, femininul iugoslavă-iugoslave

! iulian este adjectiv masculin cu o singură formă, deoarece funcţionează numai în structura calendar iulian (iu-li-an)

! a se ivi trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se iveşte, imperfectul el se ivea, conjunctivul el să se ivească

* ivrit (limbă) este substantiv feminin (ebraica vorbită în Israel)

! izma-broaştei şi !izma-creaţă sunt două denumiri de plante, substantive feminine pentru care apar, în plus, formele de genitiv-dativ: izmei-broaştei, respectiv izmei-creţe

* Itala este denumirea versiunii latine a Bibliei, substantiv propriu feminin cu genitiv-dativul Italei

! italienist (i-ta-li-e-nist) este substantiv masculin cu pluralul italienişti; se referă fie la specialistul sau elementele care aparţin italienismului („curent lingvistic din sec. XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană”), fie la „specialist în limba, literatura şi cultura italiană”. DOOM 2 menţionează şi femininul !italienistă, cu genitiv-dativul italienistei şi pluralul italieniste.

* item substantiv (element al unui test; unitate lexicală; categorie gramaticală) este menţionat ca având atât valoare masculină, cât şi neutră, cu trei forme acceptate pentru plural: itemi/itemuri/iteme. Acesta se alătură unei forme omonime, adeverbul item provenit din latină, care înseamnă „de altfel, în plus”.

* a itinera este noutate, verb cu indicativul prezent el itinerează

* iubăreţ este un termen popular, adjectiv masculin cu pluralul iubăreţi şi femininul iubăreaţă-iubăreţe

* Ispas (nume de persoană) apare ca noutate, substantiv propriu masculin; acesta se alătură substantivului anterior precizat Ispas – neutru, numele sărbătorii

! israelian (referitor la statul Israel) se desparte is-ra-e-li-an şi are atât valoare substantivală, cât şi adjectivală, masculin cu pluralul israelieni şi femininul israeliană-israeliene

! israelit este un sinonim al lui evreu şi are, de asemenea, valoare de adjectiv sau de substantiv, masculin cu pluralul israeliţi şi femininul israelită-israelite

! a se isteţi trece în clasa reflexivelor, fiind un verb din fondul vechi al limbii, cu indicativul prezent el se isteţeşte, imperfect el se isteţea, conjunctiv prezent el să se isteţească

* Isus / Iisus este substantiv propriu masculin şi are acum două variante grafice acceptate

* iodler (io-dler) apare cu sensul de „cântăreţ”, substantiv masculin şi are pluralul iodleri; acesta este diferit de cel care înseamnă „cântec” (neutru cu pluralul iodlere)

! ionic (i-o-nic), folosit cu valoare adjectivală, apare în arhitectură, literatură şi fizică; este masculin cu pluralul ionici şi femininul ionică-ionice

* Iordan (râu) este substantiv propriu neutru

! iot este substantiv neutru cu pluralul ioturi; denumeşte „semivocala i, numită și i consonantic, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau í”. Din aceeaşi familie lexicală, apare şi verbul !a se iotaciza, care are indicativul prezent se iotacizează.

* Iov este numele unui personaj biblic, substantiv propriu masculin