Rezultate
16 mart.
Pe lanul lung şi verde, cu grâul răsărit,
O umbră călătoare se-ntinde-ncet şi trece,
Precum un râu de munte când gheaţa s-a topit
Se varsă peste maluri, câmpiile să-nece. |
O’er the plain whose breast is verdant with the quiv’ring corn-blades’ sheen
Comes a shadow slowly creeping, slightly darkening the green,
Spreading, as an eager streamlet, that was erst by frost congealed,
Now at last its banks o’erflowing fills and floods the neighbouring field. |
E umbra unor nouri albii, uşori, mărunţi
Ce lunecă sub soare, clădind un lanţ de munţi;
Ei vin în mezul zilei c-un surd şi tainic sunet
Şi, ca semnal de viaţă, aprind în cer un tunet. |
‘Tis the shadow of some cloudlets, white and fleecy, fraught with rain,
That come creeping ‘neath the sunshine building up a mountain chain;
With a faint mysterious murmur, like an all- but-stifled sigh.
They steal onward, darkly, dimly, till a flash lights up the sky! |
Văzduhul bubuieşte!… pământul desmorţit
Cu mii şi mii de glasuri semnalului răspunde,
Şi de asprimea iernei simţindu-se ferit,
De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. |
Hark! the heavens’ bellowing thunder ! Dost thou hear the joyful cries
That, responding to the signal, from th’ awakened earth arise Î
Now she knows herself enfranchised from long winter’s stern control;
Youthful vigour swells her bosom — buoyant gladness fills her soul. |
La răsărit urare! Urare la apus!
Un cârd de vulturi ageri, rotindu-se pe sus,
Se-nalţă ca s-asculte mult vesela fanfară
Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară. |
As she bids a joyous welcome to the tidings from the West!
See! a flight of stately eagles, high above the mountain’s crest,
Onward swooping pause to listen to the heavens’ mighty strain,
That proclaims amid the cloudland, „Sweet Springtime is come again”. |
| Vasile Alecsandri |
traducere de William Beatty-Kingston |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
23 feb.
Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale,
Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc
Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,
Opun intensu-mi geniu în care se topesc.
Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,
Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir…
Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură,
Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir.
Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie :
Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag,
Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie
În care, fără urme de pulbere târzie,
Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag,
Pământul n-are margini şi nici cerurile prag. |
With the serenity of age’s clear pulp I smile upon you youth,
Face boldly your proud beauty,
Your starlike eyes which lead astray
I resist with a strong mind wherein they melt.
My spirit I throw in, I do not kiss your lips,
Bent as upon a flower, I rend you and your perfume I breathe,
You are no more a flesh and blood creation
But the chalice wherefrom I sip life, receive grace.
My years I do not count, sap doesn’t hang upon prime:
With my phantasy’s power I seize what I endear,
I harness passion and virtue to the exalted poem
In which, with no trace of senescent dust, I force you:
To the magician earth has no bounds,
Nor has the sky a threshold. |
| Vasile Voiculescu |
traducere de Margareta Sterian |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
09 feb.
Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare,
Care-mpinge-n rea furtună toate vasele pe mare,
Şi, ca lupul dupa turme, se alungă după nori,
Şi doboară stejari falnici şi desfoaie blânde flori. |
A merciless young rascal is the Wind. His chief delight
Is to worry ships at sea with savage storms by day and night,
Like a dog-wolf harrying sheep, he chases clouds and scatters showers,
Lays the stately oak-trees low, and snaps the stems of fragile flowers. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
12 ian.
Zi cu soare, ger cu stele!… Hai, iubită, la primblare.
Caii muşcă-a lor zăbale, surugiul e călare;
Săniuţa, cuib de iarnă, e cam strimtă pentru doi…
Tu zâmbeşti?… Zâmbirea-ţi zice că e bună pentru noi. |
The snow is sparkling in the sun — come, dearest, drive with me,
The horses stamp impatiently, and champ their bits with glee;
My sledge is small — a winter nest — too small, maybe, for two.
You smile, my love? That means ‘tis large enough for me and you. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
22 dec.
A câta oară zorii mă prind fără de somn ?
Dă iarna buzna, anul îşi lapădă coroana,
Eu în surghiun, departe… Când ai să-mi curmi prigoana,
Iar să mă chemi la tine, puternicul meu domn ?
Dar tot veghez – de-aicea – iubirea ta plăpândă,
Ca peste o comoară-n veci hărăzita mie
Sunt Argus, nu c-o sută de ochi, ci cu o mie
De inimi arzătoare şi toate stând la pândă.
Fereşte mai cu seamă să pleci pe mare-albastră
Cu oacheşa aceea făţarnica şi rece;
Năvalnicele-mi gânduri, gonind pe urma voastră,
Vă vor stârni tempeste, corabia să-nece:
Căci te iubesc cu ură, întreg, şi numai eu;
Nu te împart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu. |
How many times did daybreak find me awake?
Winter bursts in, the year loses its crown,
Banished am I and far away… When will you end my torment
And call for me again, oh, mighty, sovereign?
I am afar but still hold watch on your frail love
Like on a treasure by fate forever destined to me;
An Argus am I, not with hundred eyes but
With a thousand burning hearts and all of them on the watch.
Pray, do avoid to sail on the blue-sea
With that cold and dark lady, all hypocrisy;
The thoughts assailing me will haunt your trace,
Will tempests stir and cause your boat to founder:
’Cause I love thou with hatred as thou be;
Not even with the Lord do I share thee. |
| Vasile Voiculescu |
traducere de Margareta Sterian |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
17 nov.
Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. |
See, the storks and eke the swallows, of our roofs and eaves the guests,
Fearful of the days that threaten now have vanished from their nests;
And the cranes with flapping pinions ranked in orderly array,
Unheeding vain regrets are flying to the southward far away. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!