Rezultate

10 dec.

a lapoviţa

Verbul a lapoviţa a fost o mare surpriză pentru mine. Există, să ştiţi, atâta că DOOM2 nu a mai vrut să-l mai primescă între foile sale. I-o fi fost şi lui urât de el! Dar poate fi găsit prin dicţionarele explicative, însemnând „a cădea ploaie amestecată cu zăpadă”, este intranzitiv şi impersonal, iar la indicativ prezent are forma lapoviţează.

Termenul este înregistrat ca derivat al substantivului lapoviţă, cel care denumeşte un tip de „precipitaţie atmosferică sub formă de ploaie amestecată cu ninsoare”, un soi de „zăpadă apoasă” căreia i se mai spune şi fleaşcă, fleşcăială, fleşcăraie, zloată ori şlepoiţă. Cum e mai urât… într-o nehotărâre permanentă între stări de agregare.

Continuare »

14 mart.

a (se) îmbuna

Verbul a (se) îmbuna are surprinzător de multe sensuri, ce şi-au urmat drumul lor şi au specializat alţi termeni, care aproape l-au scos din uz pe cel iniţial. Primul înţeles, cel derivat direct din modul în care s-a format cuvântul, se explică prin „a face pe cineva să devină (mai) bun”, cu referire la bunătate ca trăsătură sufletească, nu la performanţă de vreun fel. Din ce-am citit până acum, acesta este şi singurul sens care stabileşte relaţii de antonimie, de exemplu cu a (se) înrăi, a (se) încâina, a (se) încâinoşa.

În cazul în care stadiul de la care începe procesul de îmbunare este de o violenţă extremă, poate chiar înnăscută, termenul se poate referi la efortul de îmblânzire. Sau altfel, presupunând că îmbunatul se face pentru vreun interes, ascuns, dar urmărit cu orice preţ, el poate deveni sinonim cu linguşirea. O altă semnificaţie trimite la încercarea de „a-şi uita sau de a face pe cineva să-şi uite un necaz”, moment în care este sinonim cu a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) calma.

Continuare »

29 nov.

a (se) deştepta

Verbul a (se) deştepta se referă la elemente dintre cele mai neaşteptate şi mai puţin apropiate ca semnificaţie. Este extrem de controversat din punct de vedere etimologic, pentru că cercetătorii nu pot cădea de acord asupra termenului de origine. Pare însă a funcţiona de multă vreme în limbă, lucru ce explică multitudinea de trimiteri semantice. Sensul denotativ (principal) al termenului sugerează ieşirea dintr-o stare… vegetativă, identică sau similară cu somnul, de pildă letargia, ameţeala, reveria sau visarea. În acesta caz, sinonimele sunt a (se) trezi, a (se) scula.

Prin extindere, verbul se poate folosi pentru orice alte forme vii, incluzând aici revenirea la viaţă, învierea naturii primăvara, sau pentru toate tipurile de trăire afectivă (sentimente, dorinţe, chiar idei), cu grade diferite de intensitate, de la a (se) ivi, a apărea, a (se) înfiripa, a înmuguri, a încolţi, a (se) contura, până la a suscita, a stimula, a (se) înviora, a (se) însufleţi, chiar a (se) stârni, a (se) dezlănţui. Sensul cel mai complex se referă la trezirea dintr-o formă de „adormire” mai subtilă, pentru a ajunge la starea de sesizare conştientă a vieţii şi a ceea ce se întâmplă, deci „a deveni conştient, a ajunge să înţeleagă, să-şi dea seama de realitate”, chiar „a căpăta mai multă inteligenţă”.

Continuare »

07 oct.

„Vârsta de aur a dragostei” de Nichita Stănescu

Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.
My hands are in love,
alas, my mouth loves –
and see, I am suddenly aware
that things are so close to me
I can hardly walk among them
without suffering.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro