| Off an ancient story Ile tell you anon, Of a notable prince that was called King Iohn, In England was borne, with maine and with might; Hee did much wrong and mainteined litle right. |
Povestea veche ce veţi asculta E despre John, crai mare-n vremea sa, Născut englez, tronând ca un satrap; În toate celea şi-a făcut de cap. |
| Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke | In memory of Rainer Maria Rilke |
| Prietenă, să nu mai rostim zădarnicul sunet cu care-l chemau muritorii! Astăzi, vorbind pentru toţi el nu are chip şi nu are nume — poetul! Viaţa lui mult ne-a mirat, ca un cântec cu tulbure tâlc, ca un straniu eres. În ani de demult poetul, cuvântul strivindu-şi, a îndurat năpastele toate cu bărbăţie şi cele mai mari, cele mai crunte dureri, şi le-a stins în muntele singurătăţii, ce şi-a ales. Când la un semn s-au surpat albăstrimile cerului, şi minutarele vremii treceau ca tăişuri prin toată făptura, în anii aceia, poetul voi să uite de semeni şi vatră. În anii cumplitelor pâcle când pământenii cu sfânta lor omenie şi carne s-au destrămat fără număr, şi viaţa — atâta s-a stins de-ar fi fost, vai, tocmai deajuns ca duhul să prindă trup pe pământ. Poetul, cu numele şters şi pierdut, s-a retras sub pavăza muntelui, făcându-se prieten înaltelor piscuri de piatră. Şi neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului flancat de albe şi negre solstiţii mare şi singur. Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul că Dumnezeu răpitu-şi-a singur putinţa-ntrupării. Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări, nici tenebrele. Şi nu l-a schimbat în cenuşă fulgerul care i-a fost pentr-o clipă oaspete-n prag. Mereu îşi dă sieşi cuvântul şi pasul său era legământ. |
Let‘s not say again, my Friend, that useless word mortal men spoke of him. Today, speaking for us all the poet has neither face nor name. His life astonished us like a song beyond all understanding like a strange heresy. In years gone by the poet, stifling his own voice bore like a man the greatest, fiercest, sorrows suppressed on the mountain of loneliness he chose. When at a sign the blue quiet of the skies gave in and the hands of the clock pierced him like knives in those years the poet wanted to forget his fellow men. In the years of terrifying mists when those who lived on earth with their holy humanity and flesh perished numberless alas so much life perished it would have been just enough for the spirit to come down to us as flesh. The poet, nameless, lost, retreated under the shield of the mountains and made himself a friend of the high stone peaks. He was still there, unreached, a plaything of destiny side by side with black and white solstices great and alone. He was not killed by bitter worries from the valley nor by the thought that God had lost His own strength to become man. He was not conquered by the distant thunder nor by the shadow. He was not turned to ashes by the lightning which for a moment was his guest. He always gave his word every step swore an oath. |
| Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt rost să fac de seminţe, de rarele, pentru Eutopia, mândra grădină, în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nalţe tăcutele seve-n lumină. |
You ask me sweetly, and with smile, to bring you rare seeds for Eutopia, the proud garden where the fertile lightnings play to raise the silent saps to light. |
Până şi cei mai deschişi către noutate sunt luaţi prin surprindere când găsesc în Bangkok ineditul restaurant „Cabbages & Condoms” („Varză şi prezervative”). Asocierea celor două cuvinte este atât de bizară, încât pe mulţi îi umflă râsul. Deşi amuzant, demersul are un fundament serios. Care să fie explicaţia?
Expresia verbală „to give somebody the cold shoulder”, destul de folosită în limba engleză, nu înseamnă, cum s-ar putea crede, „a oferi cuiva un umăr rece”, pentru că nu este vorba despre „shoulder” cu sensul uzual, de „umăr”, ci de „spată” de la un animal.
Expresia îşi are originea în timpul Evului Mediu, referindu-se la două situaţii. Prima era atunci când un musafir depăşea durata în care era binevenit în vizită. Acestor persoane li se servea spată, de obicei de ovină, intenţionat rece. După cum se ştie, aceasta nu pică deloc bine la stomac. Acest gest pasiv-agresiv continua până când oaspetele nedorit se dumirea şi pleca. Cea de-a doua situaţie era atunci când spete reci erau aruncate cerşetorilor pentru a-i descuraja să cerşească. Altfel spus, li se dădea ceva de mâncare, dar nu ceva ce şi-ar putea dori.
Aşadar, cea mai apropiată traducere în română este „a trata cu răceală” – deşi, pentru a fi cât mai aproape de original, ar trebui adăugat şi un strop de sictir.
Dintre toate verbele de sezon, unul dintre marile mele favorite este a bruma. Desigur, e foarte rar folosit şi nu-mi place meteorologic, dar lingvistic mă prăpădesc după el, căci dă nume populare atât de frumoase lunilor octombrie – brumărel şi noiembrie – brumar. Sensul de bază se referă la „a cădea bruma, a (se) acoperi cu brumă (sau cu ceva care seamănă cu bruma)”, folosindu-se, de obicei, cu o cuvenită impersonalitate a semnificaţiei – brumează.
Mai des utilizat este substantivul brumă, denumind fenomenul specific anotimpurilor de tranziţie, adică acele „cristale mici de zăpadă formate noaptea prin îngheţarea vaporilor de apă din atmosferă şi depuse pe plante, pe sol, pe obiecte”. Poate fi sinonim cu ceaţă şi negură, sau cu promoroacă şi chiciură – deşi acestea din urmă par mai serioase, potrivite registrului iernii, şi au cristalele mai mari, bruma fiind mai fină şi mai argintată.
Continuare »
© 2024 blog.ro-en.ro
