16 apr.

„King John and The Bishop”

Off an ancient story Ile tell you anon,
Of a notable prince that was called King Iohn,
In England was borne, with maine and with might;
Hee did much wrong and mainteined litle right.
Povestea veche ce veţi asculta
E despre John, crai mare-n vremea sa,
Născut englez, tronând ca un satrap;
În toate celea şi-a făcut de cap.

This noble prince was vexed in veretye,
For he was angry with the Bishopp of Canterbury;
For his house-keeping and his good cheere,
The rode post for him, as you shall heare.
De la o vreme începuse să-l înjure
Pe biet episcoul de Canterbury,
Căci izbutise omul să închege
Avere mai dihai decât un rege;
They rode post for him verry hastilye;
The king sayd the bishopp kept a better house then hee:
A hundred men euen, as I [have heard] say,
The bishopp kept in his house euerye day,
And fifty gold chaines, without any doubt,
In veluett coates waited the bishopp about.
Ţinea o casă decât el mai mare
Şi o ducea în praznic şi serbare;
Şi casa zilnic îi era bătută
De oaspeţi ce-ajungeau pân-la o sută;
Şi vreo cincizeci de paji, pe legea mea,
Slujeau episcopul în strai de catifea.
The bishopp, he came to the court anon,
Before his prince that was called King Iohn.
As soone as the bishopp the king did see,
‘O,’ quoth the king, ’Bishopp, thow art welcome to mee.
There is noe man soe welcome to towne
As thou that workes treason against my crowne’
Duhovniceasca faţă cu grăbire
La curtea rigăi îşi dădu de ştire.
Cum îl văzu acesta pe-arhiereau,
Cum îi grăi: – „O, oaspete al meu!
Nu este om s-aştept cu atâta dor,
Fiind tu de coroană trădător.”
‘My leege,’ quoth the bishopp, ‘I wold it were knowne
I spend, your grace, nothing but that that’s my owne;
I trust your grace will doe me noe deare
For spending my owne trew gotten geere.’
Vlădica, iarăşi: – „Domnul meu să ştie
Că risipesc ce-mi aparţine mie;
Şi socotesc – nu-ţi fie cu bănat –
Că ştiu să cheltui banul câştigat”.
‘Yes,’ quoth the king, ’Bishopp, thou must needs dye,
Eccept thou can answere mee questions three;
Thy head shalbe smitten quite from thy bodye,
And all thy liuing remayne vnto mee.
– „În scurt”, îi spuse domnul, ai să mori
De nu vei dezlega trei ghicitori;
Voi pune să-ţi reteze căpăţâna
Şi-averea-ţi toată mie-o să-mi rămână.
‘First,’ quoth the king, ’Tell me in this steade,
With this crowne of gold heere vpon my head,
Amongst my nobilitye, with ioy and much mirth,
Lett me know within one pennye what I am worth.
Întâi şi-ntâi, te uită, zise John,
La-acest de aur sceptru şi la tron
Şi spune-mi, faţă cu-al meu sfat domnesc:
Eu, după tine, câţi arginţi plătesc?
‘Secondlye, tell me without any dowbt
How soone I may goe the whole world about;
And thirdly, tell mee or euer I stinte,
What is the thing, bishopp, that I doe thinke.
Twenty dayes pardon thoust haue trulye,
And come againe and answere mee.’
Al doilea, să-mi spui cât timp anume
Mi-ar trebui să-nconjur astă lume;
Al treilea, ori unde m-aş afla,
La ce gândesc să-mi spui, sfinţia ta.
Aştept, dar, să-mi răspunzi de la obraz,
Şi douăzeci de zile-ţi dau răgaz”.
The bishopp bade the king god night att a word;
He rode betwixt Cambridge and Oxenford,
But neuer a doctor there was soe wise
Cold shew him these questions or enterprise.
Pleacă preasfântul şi a doua zi
La Cambridge şi la Oxford se opri;
Dar nu găsi acolo firoscos
Răspuns să-l poată da de vreun folos.
Wherewith the bishopp was nothing gladd,
But in his hart was heauy and sadd,
And hyed him home to a house in the countrye,
To ease some part of his melanchollye.
Episcopul cercă mâhnire mare
Şi multă îl cuprinse întristare;
Şi, pân’ la urmă, de ipohondrie,
La ţară se ascunse-ntr-o chilie.
His halfe-brother dwelt there, was feirce and fell,
Noe better but a shepard to the bishoppe himsell;
The shepard came to the bishopp anon,
Saying, My Lord, you are welcome home!
Un vitreg frate-al său, cam năzdrăvan,
Trăia acolo şi era cioban;
El îi făcu primire mult aleasă
Şi-i spuse: – „Bine ai venit acasă!
‘What ayles you,’ quoth the shepard, ’that you are soe sadd,
And had wonte to haue beene soe merry and gladd?’
‘Nothing,’ quoth the bishopp, ‘I ayle att this time;
Will not thee availe to know, brother mine.’
Ce s-a-ntâmplat? De ce eşti abătut?
Om veşnic vesel doar te-am cunoscut!”
Răspunse popa: – „Toate-s cum au fost;
Iar de n-ar fi, să-ţi spun are vreun rost?”
‘Brother,’ quoth the shepeard, ’you haue heard itt,
That a foole may teach a wisemane witt;
Say me therfore whatsoeuer you will,
And if I doe you noe good, Ile doe you noe ill.’
„Ştii, spuse baciul, deseori, zic unii,
Pe înţelepţi îi dovedesc nebunii.
Destăinuieşte-mi păsul tot şi, zău,
De nu-ţi fac bine, n-am să-ţi fac nici rău”.
Quoth the bishop: I haue beene att the court anon,
Before my prince is called King Iohn,
And there he hath charged mee
Against his crowne with traitorye.
Şi celălalt: – „John, domnul, m-a chemat
Acum câteva zile la palat
Să-mi spună, nici mai mult, nici mai puţin,
Că faţă de coroană-aş fi hain;
If I cannott answer his misterye,
Three questions hee hath propounded to mee,
He will haue my land soe faire and free,
And alsoe the head from my bodye.
Că dacă n-oi răspunde acătării
La trei ce o să-mi pună întrebări,
Va porunci să-mi taie capul şi
Moşiile ce am le va hrăpi.
The first question was, to tell him in that stead,
With the crowne of gold vpon his head,
Amongst his nobilitye, with ioy and much mirth,
To lett him know within one penye what hee is worth.
Întâia întrebare-a fost să cat
La tronul şi la sceptrul lui bogat
Şi-n faţa unui prea ales sobor
Eu preţul în argint să i-l măsor!
And secondlye, to tell him with-out any doubt
How soone he may goe the whole world about;
And thirdlye, to tell him, or ere I stint,
What is the thinge that he does thinke.
A doua, să-i arât cât timp anume
Îi trebuie ca să-nconjure lumea;
A treia – ori pe unde s-ar afla,
Să-i spun ce cugetă măria sa”.
‘Brother,’ quoth the shepard, ’you are a man of learninge;
What neede you stand in doubt of soe small a thinge?
Lend me,’ quoth the shepard, ’your ministers apparrell,
Ile ryde to the court and answere your quarrell.
Ciobanul chicoti: – „Mare scofală!
Ce Dumnezeu, că doar eşti om cu şcoală!
Ia dă-mi veşmântul tău duhovnicesc,
Să merg la curte,-n locuţi să vorbesc.
‘Lend me your serving men, say me not nay,
With all your best horsses that ryd on the way;
Ile to the court, this matter to stay;
Ile speake with King Iohn and heare what heele say.’
Dă-mi toate slugile pe cari le ai,
Din herghelie cei mai straşnici cai
Şi lasă-mă să merg eu la domnie
Ca să vorbesc cu vodă – ce-o să fie?”
The bishopp with speed prepared then
To sett forth the shepard with horsse and man;
The shepard was liuely without any doubt;
I wott a royall companye came to the court.
Vlădica porunci ca până-n zori
Să fie gata cai şi slujitori,
Se dichisi şi baciul, se-nţelege;
Puteai să juri că-i un alai de rege.
The shepard hee came to the court anon
Before [his] prince that was called King Iohn.
As soone as the king the shepard did see,
‘O,’ quoth the king, ’Bishopp thou art welcome to me.’
The shepard was soe like the bishopp his brother,
The king cold not know the one from the other.
Se-nfăţişă ciobanul, dar, la tron
La domnitorul zis pe nume John.
’L întâmpină şi-i zise preaînaltul:
– „Mă bucur c-ai venit – neştiutor
(Prea semăna un frate cu ălaltul)
Că omul e cioban şi nu păstor –
Quoth the king, Bishopp, thou art welcome to me
If thou can answer me my questions three.
Said the shepeard, If it please your grace,
Show mee what the first quest[i]on was.
Sfinţit părinte, bine ai ajuns!
Ei, ştii la întrebări să dai răspuns?”
Ciobanul spuse-atunci: – „Măria ta,
Întâia întrebare cum suna?”
‘First,’ quoth the king, ’Tell mee in this stead,
With the crowne of gold vpon my head,
Amongst my nobilitye, with ioy and much mirth,
Within one pennye what I am worth.’
– „Întâia? Păi, te uită, zise John,
La-acest de aur sceptru şi la tron
Şi-mi spune, faţă de-al meu sfat domnesc;
Eu, după tine, câţi arginţi plătesc?”
Quoth the shepard, To make your grace noe offence,
I thinke you are worth nine and twenty pence;
For our Lord Iesus, that bought vs all,
For thirty pence was sold into thrall
Amongst the cursed Iewes, as I to you doe showe;
But I know Christ was one penye better then you.
– „De, ştiu şi eu, mărite doamne, câţi?
Vreo douăzeci şi nouă – cam atâţi;
Căci domnul care ne-a răscumpărat
Cu treizeci de arginţi a fost trădat
De-acei iudei mişelnici; iar Iisus
E c-un argint ca tine mai presus.”
Then the king laught, and swore by St Andrew
He was not thought to bee of such a small value.
‘Secondlye, tell mee with-out any doubt
How soone I may goe the world round about.’
John râse şi jură: – „Pe sfântu-Andrei,
Credeam că am un preţ mai mare! Ei,
A doua întrebare: cât anume
Mi-ar trebui să-nconjur această lume?”
Saies the shepard, It is noe time with your grace to scorne,
But rise betime with the sun in the morne,
And follow his course till his vprising,
And then you may know without any leasing.
Grăi ciobanul: – „Faţă luminată,
Trezeşte-te cu soarele odată,
Urmează-l până când răsare iar
Şi truda n-o să-ţi fie în zadar.
And this [to] your grace shall proue the same,
You are come to the same place from whence you came;
[In] twenty-four houres, with-out any doubt,
Your grace may the world goe round about;
The world round about, euen as I doe say,
If with the sun you can goe the next way.
Întocmai de vei face, negreşit
Ai să ajungi de unde ai pornit;
În douăzeci şi patru ceasuri, iată,
De la un cap la celălalt adică –
Să mergi cu soarele, altă nimică.”
‘And thirdlye tell me or euer I stint,
What is the thing, bishoppe, that I doe thinke.’
‘That shall I doe,’ quoth the shepeard; ’For veretye,
You thinke I am the bishopp of Canterburye.’
– „A treia întrebare, dar, preasfinte:
Ce gând îmi trece mie-acum prin minte?”
– „Un gând, mărite doamne, cam aiure –
Că sunt episcopul de Canterbury.”
‘Why, art not thou? the truth tell to me;
For I doe thinke soe,’ quoth the king, ’By St Marye.’
‘Not soe,’ quoth the shepeard; ’The truth shalbe knowne,
I am his poore shepeard; my brother is att home.’
– „Păi cum nu eşti? Vorbeşte desluşit!
Mi-e martor cerul – astfel am gândit!”
– „Dar nu-i aşa; vorbind eu cu dreptate,
Îi sunt cioban – iar el îmi este frate.”
‘Why,’ quoth the king, ’if itt soe bee,
Ile make thee bishopp here to mee.’
‘Noe, Sir,’ quoth the shepard, ‘I pray you be still,
For Ile not bee bishop but against my will;
For I am not fitt for any such deede,
For I can neither write nor reede.’
– „De e cum spui, grăi stăpânul, eu
Am să te fac pe loc arhiereu.”
– „Nu, doamne-al meu slăvit, cu voia ta,
Nici cum nu mi-aş dori aşa ceva;
Nu-s vrednic eu de cinul păstoresc.
Căci nu ştiu nici să scriuu, nici să citesc.”
‘Why then,’ quoth the king, ‘Ile giue thee cleere
A pattent of three hundred pound a yeere;
That I will giue thee franke and free;
Take thee that, shepard, for coming to me.
– „Atuncea vei primi pe an, curaţi,
Din partea mea trei sute de ducaţi;
Ţi-i dau din suflet şi cu bucurie,
Fiindcă ai fost la mine-n ospeţie.
‘Free pardon Ile giue,’ the kings grace said,
‘To saue the bishopp, his land and his head;
With him nor thee Ile be nothing wrath;
Here is the pardon for him and thee both.’
Şi iar, îl iert pe frate-tău, preasfinţitul,
Nici capul n-am să-i iau, necum pământul.
Şi la niciunul nu port supărare –
Pofteşte şi ia cartea de iertare.”
Then the shepard he had noe more to say,
But tooke the pardon and rode his way:
When he came to the bishopps place,
The bishopp asket anon how all things was.
Ciobanul, ce-ar mai fi putut să spună?
Luă cartea şi pe urmă, cale bună!
Iar cum ajunse-acasă le-al său frate,
Îi povesteşti de cele întâmplate.
‘Brother,’ quoth the shepard, ‘I haue well sped,
For I haue saued both your land and your head;
The king with you is nothing wrath,
For heere is the pardon for you and mee both.’
– „Frăţâne, cu noroc a fost să fie,
Căci te-am scăpat cu viaţă şi moşie;
Măria sa nu-i supărat pe noi –
Iertarea iat-o pentru amândoi.”
Then the bishopes hart was of a merry cheere:
‘Brother, thy paines Ile quitt them cleare;
For I will giue thee a patent to thee and to thine
Of fifty pound a yeere, land good and fine.’
Se bucură episcopul nespus:
– „Pentru această veste ce-ai adus,
Am să-ţi dau carte ţie şi-alor tăi;
Pe an cincizeci de lire şi odăi.”
…………………………………………… ……………………………………………
‘I will to thee noe longer croche nor creepe,
Nor Ile serue thee noe more to keepe thy sheepe.’
– „Nu vreau în ochii mei să mai cobor
Şi să-ţi mai fiu în ţarcuri slujitor.”
Whereeuer wist you shepard before,
That had in his head witt such store
To pleasure a bishopp in such a like case,
To answer three questions to the kings grace?
Whereeuer wist you shepard gett cleare
Three hundred and fifty pound a yeere?
Aţi mai văzut aşa cioban vreodată,
Cu-o minte într-atât de luminată
Că-n strai popesc ştiut-a să dezlege
Ce întrebări l-a întrebat un rege?
Aţi pomenit să aibă un cioban
Treisute şi cincizeci de funţi pe an?
I neuer hard of his fellow before.
Nor I neuer shall: now I need to say noe more.
I neuer knew shepeard that gott such a liuinge
But David, the shepeard, that was a king.
Potrivă lui eu nu am întâlnit,
Nici n-am să întâlnesc. Dar – am greşit.
Din toţi, cu dânsul asemănător
Doar David regele, ce-a fost păstor.
Baladă populară traducere de Leon Leviţchi

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

  • No related posts:

© 2021 blog.ro-en.ro