Rezultate

04 sept.

a (se) încărca

Verbul a (se) încărca vine dintr-un probabil *incarricare (latină) și are, în consecință, multe sensuri. Valoarea tranzitivă presupune „a umple (total sau parțial) un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva” sau „a pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal, pentru a fi transportat”. În aceste situații, complementele indică povara care se transportă ori animalul care transportă povara.

Verbul se poate referi și la acțiunea de „a introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv”. Dintr-un alt punct de vedere, termenul este echivalent cu a (se) acoperi, a (se) umple (+de). Sensul figurat presupune „a exagera cu scopul de a înșela”, putându-se referi în mod special la „a socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela)”, echivalent cu a exagera, a umfla, a spori, a mări.

Continuare »

15 mart.

„To a Skylark” de Percy Bysshe Shelley

Hail to thee, blithe Spirit!
Bird thou never wert,
That from Heaven, or near it,
Pourest thy full heart
In profuse strains of unpremeditated art.
Slavă, duh șăgalnic
(Pasăre nu ești!)
Ce, din cer, năvalnic
Inima-ți goleşti
În şuvoi de triluri limpezi şi fireşti!


Continuare »

29 apr.

„Sonnet XXVIII” de Samuel Daniel

Reign in my thoughts, fair hand, sweet eye, rare voice:
Possess me whole, my heart’s triumvirate;
Yet heavy heart to make so hard a choice,
Of such as spoil thy poor afflicted stated.
For whilst they strive which shall be Lord of all,
All my poor life by them is trodden down;
They all erect their Trophies on my fall,
And yield me nought that gives them their renown.
When back I look, I sigh my freedom past,
And wail the state wherein I present stand,
And see my fortune ever like to last,
Finding me reign’d with such a heavy hand.
What can I do by yield, and yield I do,
And serve all three, and yet they spoil me too.
Iubito, frumuseţea-i strop de rouă
Pe geana zorilor înfiripat
Când soarele-şi arată faţa nouă
Şi stinsă ca şi cum n-a fost vreodat’.
Ce grabnic piere-a frumuseţii fală,
Cum se usucă înfloritul ram,
Cum nurii măiestrit daţi la iveală
Sunt spulberaţi de un destin infam!
Povara dureroasă-a multor veri
Şi ţie într-o zi-ţi va da de veste
Că frumeseţea, vană, a fost ieri
Şi moartea prea departe nu mai este…
Dar, vai, femeii să nu-i spui cumva
Că într-o zi va-mbătrâni şi ea.
Samuel Daniel traducere de Tudor Dorin

23 feb.

a depinde

Verbul a depinde are două sensuri principale, primul dintre acestea referindu-se la lucruri, fapte sau atitudini şi însemnând „a fi legat cu necesitate de, a fi în funcţie de, a atârna de ceva”. Cea de-a doua semnificaţie este folosită în legătură cu persoane, instituţii sau regiuni ori ţinuturi – „a fi sub autoritatea sau conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva, a fi în puterea ori la dispoziţia cuiva”, sinonim cu a aparţine, a ţine (de).

Omul este o fiinţă foarte ciudată, care îşi construieşte visele pe baza unei mult râvnite in-dependenţe faţă de toate cele din jurul lui. Crede că n-are nevoie de oameni, crede că-şi poate fi autosuficient – şi, uneori, poate reuşeşte asta. Dar sunt foarte multe lucruri în viaţă care nu depind de voinţa şi de dorinţele noastre. Mi se pare extrem de păguboasă, chiar periculoasă, concepţia conform căreia totul în jurul nostru este rezultatul influenţei noastre.

Continuare »

09 feb.

a (se) mărita

Verbul a (se) mărita este corespondentul pentru femei al lui a (se) însura. Ca şi pentru acesta din urmă, explicaţia restricţiilor legate de sens are logică, în momentul în care este analizată etimologia termenului, dar şi lexemele înrudite din limbile-surori – it. marito „soţ”. Verbul vine din latinescul maritare şi înseamnă „a se căsători sau a da o fată în căsătorie”.

Termenul mărit-măriţi (cu accent pe ultima silabă) poate avea şi valoare substantivală, masculin sinonim cu „soţ, mire; bărbat; ginere” – e adevărat, doar în registrul arhaic şi regional. Dacă este neutru, poate fi folosit în expresii de tipul fete de mărit („bune de măritat”) sau a-şi face de mărit („a face vrăji pentru a se mărita”).

Continuare »

31 oct.

„A Grammarian’s Funeral” de Robert Browning

Shortly after the revival of learning in Europe. Curând după începutul Renaşterii în Europa.
Let us begin and carry up this corpse,
Singing together.
Leave we the common crofts, the vulgar thorpes
Each in its tether
Sleeping safe on the bosom of the plain,
Cared-for till cock-crow:
Look out if yonder be not day again
Rimming the rock-row!
That‘s the appropriate country; there, man‘s thought,
Rarer, intenser,
Self-gathered for an outbreak, as it ought,
Chafes in the censer.
Leave we the unlettered plain its herd and crop;
Seek we sepulture
On a tall mountain, citied to the top,
Crowded with culture!
All the peaks soar, but one the rest excels;
Clouds overcome it;
No! yonder sparkle is the citadel‘s
Circling its summit.
Thither our path lies; wind we up the heights:
Wait ye the warning?
Our low life was the level‘s and the night‘s;
He‘s for the morning.
Step to a tune, square chests, erect each head,
‘Ware the beholders!
This is our master, famous calm and dead,
Borne on our shoulders
Săltaţi coşciugul, dar, cântând în cor.
Noi vom lăsa în urmă,
Împiedicate în priponul lor,
Cătun, ogradă, turmă,
Dormind ferite pe câmpie până
Vor trâmbiţa cocoşii.
Priviţi spre buza crestei cum se-ngână,
Cu bezna, zorii roşii!
Acolo-n vârf, pe nenfricatul stei,
Gândirea mult aleasă,
Ca din cădelniţă, din sinea ei,
Se zbate ca să iasă.
Lăsăm cireada şesului – noi sus
Va să-i săpăm mormântul,
Pe-un munte-ncins de-oraş, unde şi-a spus
Cultura greu cuvântul!
Înalt e orice pisc, ci unul doar
Mai sus de nouri suie.
Priviţi! L-încearcănă ca un pojar
Lumini din cetăţuie.
Poteca-aceasta urcă spre tării.
Ce aşteptaţi? Noi, bieţii,
Suntem ai nopţii şi-ai câmpiei fii;
El este-al dimineţii.
Păşiţi făr-a privi, cu pieptul plin,
Semeţi, în pas cu corul.
Pe umeri ducem, renumit, senin
Şi mort, pe-nvăţătorul.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro