29 apr.
„Sonnet XXVIII” de Samuel Daniel
| Reign in my thoughts, fair hand, sweet eye, rare voice: Possess me whole, my heart’s triumvirate; Yet heavy heart to make so hard a choice, Of such as spoil thy poor afflicted stated. For whilst they strive which shall be Lord of all, All my poor life by them is trodden down; They all erect their Trophies on my fall, And yield me nought that gives them their renown. When back I look, I sigh my freedom past, And wail the state wherein I present stand, And see my fortune ever like to last, Finding me reign’d with such a heavy hand. What can I do by yield, and yield I do, And serve all three, and yet they spoil me too. |
Iubito, frumuseţea-i strop de rouă Pe geana zorilor înfiripat Când soarele-şi arată faţa nouă Şi stinsă ca şi cum n-a fost vreodat’. Ce grabnic piere-a frumuseţii fală, Cum se usucă înfloritul ram, Cum nurii măiestrit daţi la iveală Sunt spulberaţi de un destin infam! Povara dureroasă-a multor veri Şi ţie într-o zi-ţi va da de veste Că frumeseţea, vană, a fost ieri Şi moartea prea departe nu mai este… Dar, vai, femeii să nu-i spui cumva Că într-o zi va-mbătrâni şi ea. |
| Samuel Daniel | traducere de Tudor Dorin |