Chiar dacă nu se pronunță identic, cuvintele „time” şi „thyme” se pot confunda din cauza felului asemănător în care se scriu.

Cuvântul „time” este binecunoscut ca substantiv, însemnând „timp”. Poate fi folosit şi ca verb, cu sensul de „a planifica” sau „a cronometra”.

Pe de cealaltă parte, „thyme” este doar substantiv și înseamnă „cimbru”.

Pentru verbul a aromi, unele dicționare indică etimologie necunoscută. Este un cuvânt pe care l-am nimerit din întâmplare, căci îmi închipuiam că înseamnă altceva și am fost surprinsă să descopăr că mă înșelam, cel puțin parțial. Evident, semnificația la care mă gândisem avea legătură cu aromele…

Și verbul are, oarecum. O variantă fonetică mai veche era chiar a aroma, iar al doilea sens menționat acum de dicționare se referă la „a ameți cu un miros îmbătător”, în timp ce o utilizare arhaică însemna „a afuma pe cineva cu mirodenii” – a tămâia.

Însă prima accepție a verbului e „a fi cuprins de un somn ușor, superficial, lin, plăcut (și scurt)”, adică sinonim al lui a ațipi, a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti. Utilizările figurate sunt cel puțin două, una având legătură cu acest sens și fiind încă actuală, deși rar folosită, însemnând a calma, a liniști, a potoli, a ogoi.

Cel de-al doilea sens figurat se stabilește, cel mai ușor, prin echivalență cu verbe precum a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta (cu vorba), a seduce, a tenta, a trișa, a zăpăci.

Continuare »

Verbul a (se) cocoța are etimologie necunoscută și este tranzitiv și reflexiv, însemnând „a (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat”. Termenul are un sens figurat – „a (se) ridica, a (se) înălța, a promova într-un post sau la o situație fără a merita, într-un mod dubios” și funcționează sub mai multe variante fonetice: a (se) cocoți, a (se) cucuța, a (se) gogoța, a (se) gurguța.

Sinonimul cel mai evident e a (se) cățăra, iar verbul pare să aibă unele legături cu și mai fainul a (se) cucuia – despre care nu știm nici el de unde vine. Ceilalți termeni echivalenți sunt destul de numeroși: a se ridica, a se sui, a se urca, a se aburca, a se țuțuia, a se burica, a se găibăra, a se popoța, a se zgăibăra, a se pupuia, a se suliga.

Continuare »

În limba engleză, adverbele pot fi înşelătoare. Zici că te-ai prins cum să le recunoşti uşor, dar uneori sunt nisipuri mişcătoare.

Binecunoscutul adjectiv „hard” („My job is hard.„) este şi și adverb („I work as hard as I can.„).

„Hardly„, cel care te-ai gândi că îi este adverbul pereche, există, doar că nu înseamnă „din greu”, ci „cu greu”.

Astfel, dacă „I work hard.” înseamnă „Muncesc din greu.„, „I can hardly work.” se traduce prin „Pot cu greu munci.” sau, mai pe româneşte, „Abia pot munci.” După cum se poate vedea, „hardly” este, de fapt, antonimul lui „hard” pentru că, spre deosebire de acesta, exprimă mai degrabă imposibilitatea de-a munci decât posibilitatea de-a o face în limite obișnuite.

Să mai observăm şi diferenţa dintre „I can hardly work.” şi „I hardly work.„. În ultimul caz, sensul este „Abia dacă muncesc.” (chiar dacă e posibil).

Verbul a răguși este intrazitiv și înseamnă „a i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale”. Termenul are etimologie necunoscută, dar pare a avea o legătură cu substantivul gușă. Se folosește pentru glas, voce, sunete, dar și cu sens extins, pentru oameni sau pentru animale, atunci când „își pierd claritatea vocii, producând sunete înfundate”.

Sinonimele nu sunt foarte numeroase, unele dintre ele funcționează în registru regional – a sitivi, a (se) știri, iar altele apar cu sens figurat – a se dogi, a se hodorogi. Și cam asta e tot… Nici în literatură nu pare a fi prea des folosit, dar cred că nu este necesar să insist asupra faptului că, deși nu face parte dintre vorbele de seamă, nici de dispărut nu prea văd cum s-ar putea, pentru că reprezintă un simptom serios al oricărui tip de viroză ori răceală.

Continuare »

Verbul a hoinări este format prin derivare de la adjectivul hoinar, iar sensul cel mai comun este „a umbla hoinar, a bate drumurile, a călători mult și fără țintă, fără rost, fără căpătâi”. La rândul său, adjectivul s-a format prin derivare de la substantivul hoină/oină – termen cu origine necunoscută, numele unui joc vechi.

Dintre sinonimele cel mai des folosite, mai aproape de sensul profund al termenului se găsesc a colinda, a cutreiera, a peregrina, a pribegi, a rătăci, iar a vagabonda poate fi considerat un echivalent cu o nuanță ușor peiorativă. Regionalismele și arhaismele sunt multe și interesante: a bădădăi, a budușlui, a hăimăni, a horhăi, a lăinici, a nemernici, a ștrengări, a tălălăi, a techerghi.

Sunt frumoase și expresiile echivalente, care par a folosi cu precădere două verbe: a umbla creanga ori a umbla frunza frăsinelului, a umbla lelea / teleleu, dar și a bate străzile, drumurile sau pădurile. Iar dintre neologisme, dicționarele identifică un singur sinonim, livrescul a flana, venit din franceză (flâner).

Continuare »