a (se) cocoţa
Verbul a (se) cocoța are etimologie necunoscută și este tranzitiv și reflexiv, însemnând „a (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat”. Termenul are un sens figurat – „a (se) ridica, a (se) înălța, a promova într-un post sau la o situație fără a merita, într-un mod dubios” și funcționează sub mai multe variante fonetice: a (se) cocoți, a (se) cucuța, a (se) gogoța, a (se) gurguța.
Sinonimul cel mai evident e a (se) cățăra, iar verbul pare să aibă unele legături cu și mai fainul a (se) cucuia – despre care nu știm nici el de unde vine. Ceilalți termeni echivalenți sunt destul de numeroși: a se ridica, a se sui, a se urca, a se aburca, a se țuțuia, a se burica, a se găibăra, a se popoța, a se zgăibăra, a se pupuia, a se suliga.
Motivul pentru care vă spun toate astea este faptul că mâța mea e cea mai cocoțată ființă de pe planeta aceasta. Mă rog, s-ar putea să fie cea mai cea din tot sistemul nostru solar, ori chiar din întreg universul, dar nu mai intrăm acum în polemici cu alți posesori de ființe pisicești… Așa-ziși posesori, căci, între noi fie vorba, se pare că ei încă se întreabă cine e stăpânul cui, dacă e s-o zicem pe-aia dreaptă.
Prin urmare, ca să revin la istoria noastră, am rezolvat cumva dorința de cocoțat a pisicuței, cu un sistem special creat ca să le satisfacă această nevoie, dar și pe cea de a-și ascuți gheruțele. Are, tot acolo, și o căsuță specială, dar și un soi de legănel, unde îi place mult-mult-mult să doarmă ziua. Pentru noapte nu ne-am obișnuit… încă ne mai tolănim pe covorașul din fața ușii dormitorului, așteptând să se deschidă și să iasă, dimineața, mofturoasa aia care nu ne lasă să dormim în patul ei. Dar de cocoțat, ne cocoțăm cu mare drag la locul cel nou. Ceea ce ne bucură.