Verbul a (se) volatiliza vine din franceză (volatiliser) și se folosește, cu sens propriu, despre lichidele volatile, însemnând „a se evapora repede (la temperatura obișnuită)”, echivalent al lui a se vaporiza. Sensul figurat se referă la „a se face nevăzut, a dispărea complet, fără urmă”, sinonim cu a pieri. Se pare că termenul mai are o accepție, care funcționează în registrul familiar, egală cu a șterpeli, a subtiliza, a fura.

Mi se pare interesant faptul că unele explicații pleacă de la adjectivul corespunzător, deci verbul poate fi lămurit și prin „a deveni volatil”. Expresia are însă sensuri care mie îmi par semnificativ diferite atunci când se folosește la propriu și la figurat. Adică una e „lichidul a devenit volatil” – prin urmare va dispărea, și alta e „situația a devenit volatilă” – deci poate degenera oricând.

Și este evident că, de-a lungul anilor, în viața noastră verbul acesta se manifestă sub toate formele sale: substanțe care se vaporizează, oameni care dispar fără urmă, situații pe care le simțim complet scăpate de sub orice control, amintiri care se șterg, bani sau bunuri care ne sunt subtilizate… Când se întâmplă toate în același timp, cuvântul ăsta capătă, dintr-odată, altă importanță și, uite-așa, devenim atenți la vorbe pe care nu le-am auzit de la fizica ori chimia din liceu!