| Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt rost să fac de seminţe, de rarele, pentru Eutopia, mândra grădină, în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nalţe tăcutele seve-n lumină. |
You ask me sweetly, and with smile, to bring you rare seeds for Eutopia, the proud garden where the fertile lightnings play to raise the silent saps to light. |
| O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă Dumnezeule, dar ce era să fac? Când eram copil mă jucam cu tine şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, şi fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape. |
Your hidden solitude always made me sad, but what could I do, God? When I was a child, I played with you and in imagination took you to pieces like a toy. Then my wildness grew and my songs died, and without your being with me I lost you forever in earth, in air, in fire, in water. |
| Între răsăritul de soare şi-apusul de soare sunt numai tină şi rană. În cer te-ai închis ca-ntr-un coșciug. O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu vieaţa, mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. |
From sunrise to sunset I am plague and mud. You have shut yourself always in the sky as in a coffin and if you were not closer kin to death than to life you would speak to me from where you are you would speak to me from within the earth, within the tale. |
| În spinii de-aci arată-te Doamne, să ştiu ce-aştepţi de la mine. Să prind din văzduh suliţa veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească subt àripi? Ori nu doreşti nimic? Eşti muta, neclintita identitate (rotunjit în sine a este a), nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. |
Show me, God, here among the thorns what is it you want of me. To catch in the air the poisoned spear others threw from the depths to wound you beneath your wings? Or do you want nothing of me? You are still, mute identity, (alpha round itself is alpha), and you ask me for nothing, not even for my prayers. |
| Iată, stelele intră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeţi. Iată, e noapte fără ferestre-nafară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o laşi în drum. |
Look at the stars coming into the world with my own questioning griefs. It is night, and there are no windows in it. What am I to do from now on, God? In you I take off my body as if it were an old suit left in the middle of the road. |
| Lucian Blaga | traducere de R. MacGregor-Hastie |
| Fără de număr sunteţi fii ai faptei pretutindeni pe drumuri, subt cer şi prin case. Numai eu stau aici fără folos, nemernic, bun doar de-nnecat în ape. |
There are so many of you, men who do things, everywhere in the streets, under the sky, roofs. Only I am here purposeless, infamous. only good for drowning in water. |
| Totuşi aştept, de mult tot aştept vreun trecător atotbun şi-atotdrept ca să-i spun: O, nu-ţi întoarce privirea, O, nu-mi osândi nemişcarea. Cresc între voi, ci umbrit de mâinile mele misticul rod se rotunjeşte în altă parte. Nu mă blestemaţi, nu mă blestemaţi! |
But I am waiting, have been waiting for a long time for some wholly good, wholly honest passerby to say to him: Oh, don‘t turn and look at me, Oh, don‘t condemn my immobility. I grow among you, but shaded by my hands the mystic fruit ripens in another place. Don‘t curse me, don‘t curse me! |
| Prieten al adâncului, tovarăş al liniştei, joc peste fapte. Câteodată prin fluier de os strămoşesc mă trimit în chip de cântec spre moarte. |
Friend of deep things, companion of silence, I play above the doing. Sometimes with a flute of ancestral bone I sens myself to death as a song. |
| Întrebător fratele mă priveşte, mirată mă-ntâmpină sora, dar încolăcit la picioarele mele m-ascultă şi mă pricepe prea bine şarpele cel cu ochii de-a pururi deschişi spre-nţelepciunea de dincolo. |
Questioning, my brother looks at me, astonished, my sister meets me, but wrapped aroud my feet the snake listens to me and understands me better, the snake with its eyes open forever to wisdom far away. |
| Lucian Blaga | traducere de R. MacGregor-Hastie |
| Prin vegherile noastre — site de in — vremea se cerne, şi-o pulbere albă pe tâmple s-aşază. Aurorele încă se mai aprind, şi-aşteptăm. Aşteptăm o singură oră să ne-mpărtăşim din verde imperiu, din raiul sorin. |
Strained through our waking hours — linen sieves —time passes, and a white dust settles on our temples. Auroras still gleam, and we are waiting. Waiting to share one hour of green empire, of the sun‘s heaven. |
| Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduţi şi străini. Oaspeţi suntem în tinda noii lumini la curţile dorului. Cu cerul vecini. |
With wooden spoons we linger near platters long days lost and strangers. We wait in the courtyard of our desires, guests on the verandah of new light, neighbours of heaven. |
| Aşteptăm să vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri păşind, şi fiicele noastre ieşind să pună pe frunţile porţilor laur. |
We wait to see through golden columns the century of fire, flags flying as our daughters run to decorate the lintel and the arch with laurel. |
| Din când în când câte-o lacrimă-apare şi fără durere se-ngroaşă pe geană. Hrănim cu ea nu ştim ce firavă stea. |
From time to time a tear comes swelling below our lashes. With it we feed some fragile unimportant star. |
| Lucian Blaga | traducere de R. MacGregor-Hastie |
| Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină — şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i ne-nţeles se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari sub ochii mei — căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte. |
I do not crush the petal cup of magic of the world nor do I kill with reason the mystery I meet on my way in flowers, in eyes, on lips, in graves. The light of others strangles the inexplicable spell hidden in the depth of darkness. But I who add with my own light to the magic of the world and as the moon‘s white rays not diminishing but trembling make even greater the mystery of night so I increase the shadowy horizon with wide shivers of holy mystery and everything not yet understood changes into things even less understood before my eyes because I love flowers, eyes, lips and graves. |
| Lucian Blaga | traducere de R. MacGregor-Hastie |
| Porumbii-prooroci îşi scaldă aripile înnegrite de funingine în ploile de sus. Eu cânt — semne, semne de plecare sunt. |
Prophetic doves bathe in the rain up there, wings blackened by soot. I sing — signs, they are signs of leaving. |
© 2024 blog.ro-en.ro