13 mart.

„La curţile dorului” de Lucian Blaga

Prin vegherile noastre — site de in —
vremea se cerne, şi-o pulbere albă
pe tâmple s-aşază. Aurorele încă
se mai aprind, şi-aşteptăm. Aşteptăm
o singură oră să ne-mpărtăşim
din verde imperiu, din raiul sorin.
Strained through our waking hours —
linen sieves —time passes, and a white dust
settles on our temples. Auroras still
gleam, and we are waiting. Waiting
to share one hour of green empire,
of the sun‘s heaven.
Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide
lungi zile pierduţi şi străini.
Oaspeţi suntem în tinda noii lumini
la curţile dorului. Cu cerul vecini.
With wooden spoons we linger near platters
long days lost and strangers.
We wait in the courtyard of our desires,
guests on the verandah of new light, neighbours of heaven.
Aşteptăm să vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri păşind,
şi fiicele noastre ieşind
să pună pe frunţile porţilor laur.
We wait to see through golden columns
the century of fire, flags flying
as our daughters run to decorate
the lintel and the arch with laurel.
Din când în când câte-o lacrimă-apare
şi fără durere se-ngroaşă pe geană.
Hrănim cu ea
nu ştim ce firavă stea.
From time to time a tear comes
swelling below our lashes.
With it we feed some
fragile unimportant star.
Lucian Blaga traducere de R. MacGregor-Hastie

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro