16 oct.

„Tristeţe metafizică” de Lucian Blaga

Lui Nichifor Crainic

În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin.
Alături de lucrătorii încinşi în zale cănite
am ridicat poduri de oţel
peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
peste păduri adânci,
şi orice pod se arcuia
trecându-se parcă pe un tărâm de legendă cu el.

In harbours open to the mystery of great waters,
I have sung with fishermen, shadows high upon the shore,
dreaming of ships laden
with a strange miracle.
Near workmen in hot shirts of mail
I have raised steel bridges, over white rivers
higher than the flight of the pure bird
above the deep woods,
and every bridge arched
opening, it seemed, a way to myth.

Am zăbovit îndelung între stânci
lângă sfinţi bătrâni ca ghicitorile ţării,
şi-am aşteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spaţii de seară.
Cu toţi şi cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe ţărmuri,
între maşini şi biserici.
Lângă fântâni fără fund
mi-am deschis ochiul cunoaşterii.
I have lingered late among the rocks,
shrines of old saints, like village seers,
and I have waited to open a window
to escape into the strong spaces
of the evening.
Spoken with every man and thing
tossed on the shore,
on the paths between machinery and churches.
Near bottomless wells,
I have opened the eyes of my conscience.
M-am rugat cu muncitorii în zdrenţe,
am visat lângă oi cu ciobanii
şi-am aşteptat în prăpăstii cu sfinţii.
Acum mă aplec în lumină
şi plâng în târziile rămăşiţe
ale stelei pe care umblăm.
I have prayed with workmen in their ragged clothes,
I have dreamed by sheep with shepherds,
and I have waited by the chasms with the saints.
Now I bow towards the light
and weep
in the late ruins
of the star on which we walk.
Cu toată creatura
mi-am ridicat în vânturi rănile
şi-am aşteptat: oh, nicio misiune nu se-mplineşte.
Nu se-mplineşte, nu se-mplineşte!
Şi totuşi cu cuvinte simple ca ale noastre
s-au făcut lumea, stihiile, ziua şi focul.
Cu picioare ca ale noastre
Isus a umblat peste ape.
With every creature
I have lifted wounds up to the wind
and I have waited: Oh, no miracle comes true!
No miracle! No miracle!
And yet with simple words like ours
the world was made, and fire, and nature,
with feet just like ours,
He walked upon the waters.
Lucian Blaga traducere de R. MacGregor-Hastie

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro