Rezultate

14 iul.

a refuza

Verbul a refuza vine din franceză (refuser) şi îşi diferenţiază sensurile în funcţie de raportul dintre cel care refuză şi obiectul refuzului. Înseamnă, în primul rând, „a nu accepta, a nu primi ceva ce ţi se oferă, a nu consimţi să primeşti, a considera inacceptabil pentru sine”, fiind sinonim cu a respinge (ceva sau pe cineva).

Modificarea unghiului din care este privită acţiunea aduce cu sine schimbarea sensului – „a nu da ceva ce ţi se cere, a nu consimţi la ceva, a nu voi să faci ceva”. Iar construit cu dativul, verbul înseamnă „a priva de ceva”, având chiar valoare reflexivă (a-şi refuza), situaţie în care este sinonim cu a renunţa (la ceva).

Continuare »

13 iun.

a dezaproba

Înţelesul verbului a dezaproba presupune „a se declara împotriva unui lucru” ce a fost spus sau făcut de altcineva. Justificarea acestui act se poate identifica în „a considera ca fiind inacceptabil, a găsi rău sau reprobabil” respectivul cuvânt sau gest al cuiva. Explicaţiile verbului nu se ocupă însă de gradele diferite de intensitate, de vehemenţa pe care uneori o poate avea dezaprobarea. Ceea ce face să fie cu atât mai interesante sinonimele, care surprind o gamă largă de moduri de realizare, de la banalul a nu aproba, ori a reproba, a respinge, a dezavua, a protesta, sau a mustra, a blama, a condamna, până la a înfiera, a stigmatiza, a sancţiona, a proscrie şi a osândi.

Continuare »

10 ian.

a fascina

Sensul cel mai cunoscut al verbului a fascina se referă la „a produce cuiva o impresie deosebită prin însuşiri (atrăgătoare) ieşite din comun” ori „a face să fie cuprins de uimire şi de admiraţie”. Rezultatul poate fi unul pozitiv, de încântare perfect justificată de calităţile celui admirat, sau unul negativ, de rupere a contactului cu realitatea pentru cel care suferă efectul fascinaţiei – „a pune stăpânire pe deplin, împiedicând să reacţioneze prompt sau să înţeleagă starea reală a lucrurilor”, „a subjuga pe cineva în aşa fel, încât să nu mai vadă lucrurile aşa cum sunt”.

Destul de numeroase, sinonimele se organizează şi ele pe axa pozitiv-negativ, cu grade diferite de intensitate: a captiva, a încânta, a delecta, a desfăta, mergând până la a seduce, a fermeca, a vrăji. Se pare că verbul poate fi folosit şi cu sensul de „a atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea”, sens pe care nu cred că l-am utilizat niciodată (în mintea merge mai curând „a atrage în mod irezistibil privirea cuiva”). Deci cuvântul acoperă şi intenţia de „a subjuga pe cineva cu privirea”, de a controla prin puterea ochilor, adică vrăjitorie curată: „te fascinez de nu te vezi”?

Continuare »

25 iul.

Greşeli de ortografie

O soţie îi spune revoltată soţului ei:
– Îmi pare rău, am hotărât să mă despart de tine. Pot trece peste faptul că m-ai înşelat cu cea mai bună prietenă a mea, pot înţelege că nu munceşti de şase luni, dar cele 37 greşeli de ortografie din mesajul pe care mi l-ai trimis astăzi mi se par inacceptabile.

29 apr.

Discriminări de gen în limba română

Deşi primii lingvişti români au fost în marea majoritate bărbaţi (dacă nu or mai fi şi acum prin institutele Academiei Române), limba română nu este deloc misogină, ba chiar din contră.

Să luăm un exemplu simplu. Dacă la substantivele singulare există un relativ echilibru între feminin şi masculin, la plural situaţia devine dramatică. Exceptând substantivele care reprezintă masculi, toate celelalte devin feminine: un ciocan – două ciocane, un topor – două topoare, un calculator – două calculatoare şi aşa mai departe. Se observă uşor conspiraţia. Inacceptabil.

Şi lucrurile nu se opresc aici. Dacă este convenabil pentru o femeie ce îi spui, există tendinţa să fie feminin: „Mă faci să mă simt frumoasă”. Dacă însă nu e convenabil, mai degrabă trece la masculin: „Mă faci să mă simt prost”. În niciun caz invers. Să mai zică cineva că nu-i discriminare!

Aşadar, protestez! Vreau să am calculatorii mei, iar fiecare femeie să se simtă frumos! Măcar din când în când…

© 2024 blog.ro-en.ro