Rezultate

19 apr.

„Intimations of Immortality (From Recollections of Early Childhood)” de William Wordsworth

There was a time when meadow, grove, and stream,
The earth, and every common sight,
To me did seem
Apparelled in celestial light,
The glory and the freshness of a dream.
It is not now as it hath been of yore;–
Turn wheresoe’er I may,
By night or day,
The things which I have seen I now can see no more.
A fost un timp când pajişti, crâng, pâraie,
Ogor, priveliştile toate,
’Mi păreau în straie
De vis înveşmântate,
În prospeţime, în lumini bălaie.
Azi ele nu mai sunt ca în trecut;
Oriunde-aş mai privi,
Noapte sau zi,
Nu le mai văd aşa cum le-am văzut.


Continuare »

08 feb.

„The Sonnet IV” de William Wordsworth

Why art thou silent! Is thy love a plant
Of such weak fibre that the treacherous air
Of absence withers what was once so fair?
Is there no debt to pay, no boon to grant?
Yet have my thoughts for thee been vigilant–
Bound to thy service with unceasing care,
The mind’s least generous wish a mendicant
For nought but what thy happiness could spare.
Speak–though this soft warm heart, once free to hold
A thousand tender pleasures, thine and mine,
Be left more desolate, more dreary cold
Than a forsaken bird’s-nest filled with snow
‘Mid its own bush of leafless eglantine–
Speak, that my torturing doubts their end may know!
Tu taci, de ce? Iubirea ta e-o floare,
Aşa plăpândă-ncât o uscă vântul
Absenţei, vechiu-i farmec mohorându-l!
Nimic să dărui nu te simţi datoare?
Eu totuşi te-am învăluit cu gândul,
În slujba-ţi fără preget, cu fervoare,
Căci dorul meu, milogul şi flămândul,
Doar grija fericirii tale are.
Să-mi spui: acest cald suflet, care-odat’
Cu-a noastre dulci huzururi se hrănea,
Rămâne-va mai gol, mai îngheţat
Decât un cuib uitat şi-al nimănui
Printre măceşi uscaţi, şi plin de nea?
Mai scap de-al îndoielii chin? – să-mi spui…
William Wordsworth traducere de Tudor Dorin

20 ian.

„My Mary” de William Cowper

The twentieth year is wellnigh past
Since first our sky was overcast;
Ah, would that this might be the last!
My Mary!
Se fac ani douăzeci de când
Văd nori pe-al nostru cer trecând;
Ah, de s-ar duce mai curând!
Maria mea!


Continuare »

04 ian.

a evoca

Verbul a evoca este un neologism, venit din latină (evocare) pe filieră franceză (évoquer) și înseamnă „a aduce în conștiință, a readuce în memorie fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult”. Termenul poate avea atât sens propriu, cât și sens figurat, iar sinonimele sunt numeroase: a aminti, a chema, a descrie, a reaminti, a rechema, a reconstitui, a redeștepta, a spune, a sugera, a trezi.

Descrierea se realizează, de obicei, diferit, în funcție de felul în care cel care evocă evenimentele le-a perceput, de punctul acestuia de vedere și de sensibilitatea sa. Cele mai reușite sunt, evident, ale celor care, dovedind măiestrie artistică, transformă simplele amintiri – pe care fiecare dintre noi le are – în pagini fascinante de memorii, lăsate posterității, scoțând în relief scene sau oameni, cunoscuți nemijlocit și readuși la viață prin forța cuvântului.

Continuare »

19 oct.

a se război

Verbul a se război poate avea atât sens denotativ, cât și valoare figurată. În toate situațiile în care este folosit, însă, are același înțeles, referindu-se la „a purta război”, stabilind sinonimie cu a se bate, a se lupta. Dicționarele nu ne spun mai mult, iar lucrul acesta mi s-a părut întotdeauna foarte ciudat, dat fiind faptul că războiul a fost dintotdeauna (și încă a rămas, până astăzi) una dintre ocupațiunile principale ale omului. Negative, e adevărat. Dar principale.

De când e lumea asta lume, undeva în lumea asta mare e război. Nu ne ajunge planeta, nu ne mai satură pâmântul, nu mai terminăm de împărțit ce n-avem… Sunt locuri unde oamenii nu cunosc altă realitate, decât cea a jafului, a luptelor și a zbaterii pentru supraviețuire. Sunt oameni pentru care (și așa) scurtul popas în această existență înseamnă doar coșmar și durere, ravagii ale armelor și moarte. Fără vreo posibilitate de alegere. Asta pentru că războiul este o afacere profitabilă pentru alții.

Continuare »

28 ian.

„Astrophil and Stella – Sonnet I” de Philip Sidney

Loving in truth, and fain in verse my love to show
That she (dear She) might take some pleasure of my pain:
Pleasure might cause her read, reading might make her know,
Knowledge might pity win, and pity grace obtain;
I sought fit words to paint the blackest face of woe,
Studying inventions fine, her wits to entertain:
Oft turning others’ leaves, to see if thence would flow
Some fresh and fruitful showers upon my sun-burn’d brain.
But words came halting forth, wanting Invention’s stay,
Invention, Nature’s child, fled step-dame Study’s blows,
And others’ feet still seem’d but strangers in my way.
Thus, great with child to speak, and helpless in my throes,
Biting my truant pen, beating myself for spite–
“Fool,” said my Muse to me, “look in thy heart and write.”
Iubind temeinic, m-oi preface-n vers,
Să-şi afle-un farmec draga-ntr-al meu dor –
Citind cu drag, cititu-i un revers
La tot ce-ndur – balsam îndurător!
Tristeţea-mi zugrăvii în chip divers,
Sortind expresii, har născocitor,
Scornii printr-alte pagini proaspăt viers,
Ploi rodnice-într-al arşiţei cuptor!
Dar calpe vorbe-alung Invenţia,
Ce-i prunc al Firii, studiul sterb o curmă:
Simt paşi străini umblând pe calea mea!
Când, burduşit cu vorbele-mi din urmă,
Îmi dau un pinten, Muza mea mă-mbie:
Smintite, moaie-n inimă şi scrie!
Philip Sidney traducere de Dan Duţescu

© 2024 blog.ro-en.ro