20 ian.
„My Mary” de William Cowper
| The twentieth year is wellnigh past Since first our sky was overcast; Ah, would that this might be the last! My Mary! |
Se fac ani douăzeci de când Văd nori pe-al nostru cer trecând; Ah, de s-ar duce mai curând! Maria mea! |
| Thy spirits have a fainter flow, I see thee daily weaker grow; ‘Twas my distress that brought thee low, My Mary! |
Îţi scad a inimii puteri Arăţi mai pală azi ca ieri; De chinul meu te simt că pieri, Maria mea! |
| Thy needles, once a shining store, For my sake restless heretofore, Now rust disused, and shine no more; My Mary! |
Cândva lucioasele-ţi andrele Erau, de dragu-mi, hărnicele; Azi şed şi ruginesc şi ele; Maria mea! |
| For though thou gladly wouldst fulfil The same kind office for me still, Thy sight now seconds not thy will, My Mary! |
Căci, dacă tu mi-ai ţese sute De lucruri ce-ţi păreau plăcute, Azi văzul n-o să mai te-ajute, Maria mea! |
| But well thou play’dst the housewife’s part, And all thy threads with magic art Have wound themselves about this heart, My Mary! |
Dar minunat jucai de bine În rolul bunei gospodine, Robind tot sufletul din mine. Maria mea! |
| Thy indistinct expressions seem Like language utter’d in a dream; Yet me they charm, whate’er the theme, My Mary! |
Cuvintele-ţi confuze-mi par Că sunt prin vis rostite; dar Au (orice-mi spui) un farmec rar, Maria mea! |
| Thy silver locks, once auburn bright, Are still more lovely in my sight Than golden beams of orient light, My Mary! |
Zulufii –ţi albi, ieri alămii, Privelişte mai mândră mi-i Ca zarea zorilor de zi, Maria mea! |
| For could I view nor them nor thee, What sight worth seeing could I see? The sun would rise in vain for me. My Mary! |
Căci a privi la ei, la tine De n-aş putea – atunci la cine? N-ar mai fi soare pentru mine, Maria mea! |
| Partakers of thy sad decline, Thy hands their little force resign; Yet, gently press’d, press gently mine, My Mary! |
A tale mâini, triste părtaşe, Rămân de vlagă păgubaşe; Ia-mi mâna-n mâinile-ţi gingaşe, Maria mea! |
| Such feebleness of limbs thou prov’st, That now at every step thou mov’st Upheld by two; yet still thou lov’st, My Mary! |
Aşa plăpânde mădulare Ai azi, că paşii, fiecare Îi faci cu două ajutoare, Maria mea! |
| And still to love, though press’d with ill, In wintry age to feel no chill, With me is to be lovely still, My Mary! |
Tot te iubesc, deşi te-apasă Duşmană vârsta friguroasă, Eşti pentru mine tot frumoasă, Maria mea! |
| But ah! by constant heed I know How oft the sadness that I show Transforms thy smiles to looks of woe, My Mary! |
Dar, vai! mereu iau seamă eu Că-mi desluşeşti aleanul greu Şi-ţi moare zâmbetul mereu, Maria mea! |
| And should my future lot be cast With much resemblance of the past, Thy worn-out heart will break at last— My Mary! |
Şi soarta de m-o tot certa Ca pân-acum, inima ta Să pâlpâie va înceta – Maria mea! |
| William Cowper | traducere de Tudor Dorin |