Verbul a cauţiona este foarte rar folosit, încadrându-se în masa vocabularului şi făcând parte dintre neologismele venite, prin împrumut, din limba franceză – verbul cautionner. Are două sensuri consemnate de dicţionare, primul dintre acestea – cel propriu, denotativ – însemnând „a depune cauţiune” . Cel de-al doilea sens are valoare figurată, referindu-se la „a acorda sprijin, protecţie”.

De observat faptul că DOOM2 nu-l mai înregistrează, deşi era menţionat anterior, probabil pentru că nu s-a dovedit suficient de viguros. Este interesant că, deşi pare benign şi fără conotaţii negative, verbul este deseori folosit cu scopul de a sugera duplicitatea, complicitatea şi acoperirea, de către cel care cauţionează, a unor fapte reprobabile. Se pare, prin urmare, că a cauţiona a ajuns să nu presupună şi încredere, ci doar interese comune cu cel cauţionat, însă dicţionarele nu menţionează deloc acest aspect.

Continuare »

Verbul a ameninţa are sensuri multe, aşa cum se cuvine unui cuvânt serios, rămas pe-aici încă de pe vremea romanilor. Înseamnă, întâi de toate, „a arăta intenţia de a face rău cuiva; a face un gest de ameninţare”, lucru pe care îl găsesc interesant, pentru că, de fapt, importanţă mai mare pare a o avea dezvăluirea propriu-zisă, nu atât intenţia – care poate rămâne neconcretizată. Scopul este acela de a intimida ori de a obţine ceva de la cel ameninţat.

Un alt sens al verbului presupune „a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva” (a paşte, a pândi, a periclita, a primejdui), fără a implica vreo intenţionalitate, chiar fără a presupune o voinţă în spatele ameninţării. Tot impersonal, termenul înseamnă „a fi gata să…, a fi pe punctul de a…”, iar mai rar se poate referi la „a anunţa, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios”.

Continuare »

Chiar dacă este lucrarea cea mai completă pe plan mondial a unei limbi de circulaţie internaţională, Oxford English Dictionary (OED) e posibil să dispară pentru totdeauna de pe rafturile bibliotecilor, întrucât volumele tipărite nu mai sunt viabile comercial. Editorii se tem că următoarea ediţie nu va mai apărea niciodată în format tipărit din pricina mărimii sale considerabile, numai o versiune online fiind viabilă şi accesibilă celor dedicaţi studiului limbii engleze. În acest moment, se are în vedere doar latura academică, deoarece cea de-a treia ediţie a faimosului dicţionar, estimată să acopere 40 de volume, a depăşit cu 20 de ani orarul stabilit.

Michael Proffitt, editorul-şef al OED, a spus că această capodoperă mamut se confruntă cu întârzieri pentru că „informaţia supraîncărcată” de pe internet încetineşte ritmul culegătorilor. Echipa formată din 70 de filologi, printre care se află şi lexicografi, etimologişti şi experţi în pronunţie, lucrează la cea mai recentă ediţie, cunoscută sub numele de „OED3”.

Continuare »

Cândva „geek” era o insultă adusă iubitorilor de programare pe calculator, dar în timp sensul s-a schimbat şi iată că acum a fost ales cuvântul anului de către Collins Dictionary, pentru a ne aduce aminte cum o insultă poate fi transformată într-o insignă de onoare.

În luna septembrie 2013, echipa de la Collins a schimbat definiţia principală a termenului „geek” dintr-o persoană preocupată de calculatoare într-o „persoană care deţine foarte multe cunoştinţe şi este entuziastă faţă de o temă specifică”, familia lexicală fiind îmbogăţită cu termenii „geekery”, „geek chic” şi „geekdom”.

Continuare »

Collins Dictionary a selecţionat 12 termeni, câte unul pentru fiecare lună, care şi-au jucat rolul în definirea anului 2012. Lista finală – încheiată după ce publicul şi-a trimis sugestiile – reflectă poveştile cele mai importante şi tendinţele din acest an, cu evenimente cum ar fi Jocurile Olimpice, jubileul de diamant al Reginei Angliei şi alegerile din SUA.

Editorul a declarat că nu toţi termenii vor avea longevitatea necesară pentru a fi acceptaţi în varianta tipărită a dicţionarului Collins şi a adăugat că termenii trimişi la CollinsDictionary.com arată că site-ul a devenit un forum de discuţie a noilor termeni folosiţi pentru a descrie evenimente şi tendinţe actuale.

Continuare »

Persoanele care învaţă limba engleză consideră, în general, dicţionarul cel mai însemnat ajutor al lor. Multe dicţionare sunt prezentate drept dicţionare ale elevului. Apoi sunt manualele de gramatică care tratează părţile de vorbire, împărţirea în părţi de vorbire şi analiza.

Uniunea Europeană a dat publicităţii propriul său manual pentru limba engleză, ghid pentru autori şi traducători redactat într-un stil clar, concis şi direct. Iată un exemplu: „Cuvintele terminate în „-ise/-ize”. Folosiţi „-ise”. Ambele modalităţi de ortografie sunt corecte în engleza britanică, însă forma în „-ise” este mai frecvent folosită în mijloacele de comunicare în masă.”. De remarcat că, fiind un ghid oficial european, acesta ţine cont de realităţile englezei britanice, care în unele cazuri diferă de engleza americană.

Continuare »