Persoanele care învaţă limba engleză consideră, în general, dicţionarul cel mai însemnat ajutor al lor. Multe dicţionare sunt prezentate drept dicţionare ale elevului. Apoi sunt manualele de gramatică care tratează părţile de vorbire, împărţirea în părţi de vorbire şi analiza.

Uniunea Europeană a dat publicităţii propriul său manual pentru limba engleză, ghid pentru autori şi traducători redactat într-un stil clar, concis şi direct. Iată un exemplu: „Cuvintele terminate în „-ise/-ize”. Folosiţi „-ise”. Ambele modalităţi de ortografie sunt corecte în engleza britanică, însă forma în „-ise” este mai frecvent folosită în mijloacele de comunicare în masă.”. De remarcat că, fiind un ghid oficial european, acesta ţine cont de realităţile englezei britanice, care în unele cazuri diferă de engleza americană.

Primul capitol al ghidului tratează ortografia, iar ultima secţiune a acestuia vizează folosirea cratimei (hyphen). Din câte se observă, cratima nu se mai bucură de o mare popularitate în zilele noastre. Churchill a spus despre cratimă că este o pată ce trebuie evitată ori de câte ori e posibil, iar Woodrow Wilson că este cel mai neamerican lucru din lume. Dicţionarul Oxford a renunţat la cratima care forma 16.000 de cuvinte compuse, având ca rezultat forme precum „fig leaf” („frunză de smochin”), „test tube” („eprubetă”), „crybaby” („plângăcios”), „logjam” („grămadă de buşteni”) şi „pigeonhole” („cotlon”).

Cratima continuă să ne fie de folos, deseori îndepărtând ambiguitatea din propoziţii. Acest subiect este atât de important încât, anul trecut, ministrul de justiţie al Canadei a publicat un manifest numit „Cuvintele compuse şi cratima”. Iată câteva expresii ale căror ambiguitate poate fi eliminată de către o cratimă: „old furniture dealer”, „hot cow’s milk”, „the minister met small businessmen”, „30 odd members”, „a little known city”, „recovered the sofa”, „man eating tiger”. Lynne Truss atrage atenţia asupra înţelesurilor diferite pe care „extra marital sex” cu şi fără cratimă.

În acest articol, vom analiza anumite tipare ale ghidului UE. O expresie cum ar fi „data bank” (bancă de date) reprezintă iniţial două cuvinte, apoi îi adăugăm o cratimă şi devine un singur cuvânt. “Website” a trecut prin aceste stadii, iar “email” a renunţat la cratimă şi la majusculă în limba engleză.

Dacă un cuvânt compus are doar o literă în prima parte, folosiţi cratima ca în cazul „U-turn” sau „T-shirt”. Prefixele din faţa numelor proprii se despart de acestea prin cratimă: „un-American”, „pan-Asian” ori „trans-Siberian”. „Transatlantic” este o excepţie.

Prefixele „ex-„ şi „self-„ se despart prin cratimă de cuvântul rădăcină: „ex-husband” („fost soţ”), „self-styled godman” („ascet auto-didact”). Unele dintre aceste prefixe tind să se dispenseze de cratimă, ca în cazul: „antibody” („anticorp”), „cooperation” („cooperare”) şi „coordination” („coordonare”).

Studiul cratimei ne duce la o discuţie despre cuvintele compuse, definite ca un grup de două sau mai multe cuvinte care exprimă un singur concept şi au valoare de adjective. Există o varietate mare de asemenea adjective compuse. În cazul adverbelor pentru adjective, nu se foloseşte cratima dacă primul cuvânt se termină în „-ly”: „carefully crafted jewellery” („bijuterii lucrate cu grijă”), „genetically modified food” („hrană modificată genetic”). În cazul altor adverbe se foloseşte cratima: „well-known poet” („poet binecunoscut”), „broad-based programme” („program complex”).

Dacă adjectivul compus e format dintr-un substantiv şi un verb la participiu, se foloseşte cratima: „problem-solving skills” („abilităţi de rezolvare a problemelor”), „decision-making process” („proces de luare a deciziilor”), „rain-bearing clouds” („nori aducători de ploaie”) şi „drug-induced sleep” („somn indus de medicamente”). Dacă folosim o expresie compusă cu rol de adjectiv, avem nevoie de cratimă. Comparaţi „long-term effects” („efecte pe termen lung”) cu „policy for the long term” („politică pentru un timp îndelungat”) şi „cost-of-living index” („indexul costului traiului”) cu „rising cost of living” („costul în creştere al traiului”).

Cratima este folosită uneori pentru a evita dublarea vocalelor sau consoanelor în mijlocul unui cuvânt, cum este cazul la „anti-intellectual” („anti-intelctual”), „re-entry” („reintroducere”), „shell-like” („ca o scoică”), „matt-tinted” („cu tentă mată”), „re-election” („realegere”). Cuvintele folosite frecvent, precum „cooperation” („cooperare”) şi „bookkeeping” („contabilitate”), pot renunţa la cratimă.

O folosire interesantă a cratimei, care nu este descrisă în cărţile de gramatică, este construcţia coordonatoare. Dacă în propoziţie există o expresie cum ar fi „heat-resistant and acid-resistant” („rezistent la căldură şi la aciditate”), primul „resistance” dispare şi obţinem „heat- and acid-resistant”. Similar, avem „water- and air-borne diseases” („boli dobândite pe calea apei şi a aerului”). Aceste expresii se numesc şi expresii compuse prin suspendare şi, în prezent, structura aceasta este folosită în mod obişnuit în literatura de afaceri şi tehnică.

Când un număr formează o parte a unei expresii adjectivale, folosim cratima. „We have a five-day working week” („săptămâna de lucru e de cinci zile”), „Bolt won the 100-metre sprint” („Bolt a câştigat proba de 100 metri sprint”), „a two-day seminar” („un seminar de două zile”).

Cratima este folosită în mod voit de anumiţi scriitori pentru un stil degajat. „Not-to-be-forgotten moment” („moment de neuitat”), „couldn’t-care-less attitude” („atitudine nici că se putea mai nepăsătoare”), „never-before-experienced wildlife encounters” („întâlnire cu animale sălbatice ne mai văzute până atunci”). Acest mod de exprimare ar trebui evitat în scrierile oficiale.

Pentru multe alte informaţii interesante şi utile, puteţi accesa English Style Guide.