! bine-crescut este unul dintre acele adjective pe care eram obişnuiţi să le scriem într-un cuvânt, variantă care însă nu mai există; structura se ortografiază folosind cratima (moment în care stabileşte sinonimie cu adjectivul cuviincios), sau în două cuvinte – !bine crescut (funcţionând cu sensul de dezvoltat bine, cu referire, de exemplu, la aluat). Povestea se repetă cu !bine-cunoscut, pe care-l ortografiem folosind cratima în cazul în care este vorba despre un adjectiv sinonim cu celebru (scriitori bine-cunoscuţi), sau în două cuvinte dacă are sensul de ştiut bine (caz bine cunoscut de toată lumea).

* a binedispune apare ca noutate, verb căruia îi sunt indicate următoarele forme: indicativ prezent – eu binedispun, tu binedispui, noi binedispunem, ei binedispun, conjunctiv prezent – ei să binedispună, gerunziul binedispunând şi participiul binedispus. Nu este precizată separat valoarea adjectivală.

! a binemerita nu îşi modifică paradigma, însă DOOM-ul simte nevoia să precizeze mai multe sensuri decât erau date anterior; iată deci indicativul prezent – eu binemérit, tu binemériţi, ei/ei binemérită, precum şi conjunctivul prezent ei să binemérite; se precizează, de asemenea, că verbul este mai frecvent folosit la timpuri trecute şi compuse… Oare de ce ne-au dat exemplele pe care nu le foloseşte nimeni?

! bine-venit, adjectiv cu sensul de oportun, agreat (proiecte bine-venite), care până în acest moment se scria legat, primeşte şi el cratimă; bine venit (sosit cu bine) rămâne neschimbat.

! binoclu îşi modifică silabaţia conform noilor reguli, fiind acceptate acum atât varianta fonetică (bi-no-clu), cât şi cea morfologică (bin-o-clu). La fel se întâmplă şi cu celelate cuvinte din familia sa lexicală – !a se binocla sau !binocular.