Rezultate

« Previous Entries
Next Entries »
22 apr.

„Eulogy to Shakespeare” de Ben Jonson

To the memory of my beloved, MR. WILLIAM SHAKESPEARE: AND what he hath left us. Întru memoria preadragului meu AUTOR Mr. WILLIAM SHAKESPEARE şi tot ce ne-a lăsat el nouă
To draw no envy (Shakespeare) on thy name,
Am I thus ample to thy Booke, and Fame;
While I confesse thy writings to be such,
As neither Man, nor Muse, can praise too much.
‘Tis true, and all men’s suffrage. But these wayes
Were not the paths I meant unto thy praise;
For seeliest Ignorance on these may light,
Which, when it sounds at best, but eccho’s right;
Or blinde Affection, which doth ne’re advance
The truth, but gropes, and urgeth all by chance;
Or crafty Malice, might pretend this praise,
And thine to ruine, where it seem’d to raise.
These are, as some infamous Baud, or Whore,
Should praise a Matron. What could hurt her more?
But thou art proofe against them, and indeed
Above th’ ill fortune of them, or the need. 		Ca să te mântui, Shakespeare, de pizmaş,
Eu cărţii, faimei tale li-s chezaş.
Zic, deci, că nu pot muzele, nici omul
Să-ţi laude, pe cât se cade, tomul.
E drept, şi toţi te preţuie. Dar vreau,
Ca să te laud, alt făgaş să iau.
Căci ignoranţa bate calea veche
Sunând – ecou, şi-atâta – în ureche,
Ori oarba prefăcătorie care
Minţind slăveşte totul la-ntâmplare.
Sau poate fi maliţia şireată,
Slăvind făţarnic, când se surpe cată.
E ca şi când o târfă-ar vrea să dea
Preţ unei doamne… Hulă nu-i mai grea,
Ci tu scutit de ele eşti şi peste
Nevoile şi pacostele-aceste.


Continuare »

Publicat de in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

10 oct.

„Dover Beach” de Matthew Arnold

The sea is calm to-night.
The tide is full, the moon lies fair
Upon the straits; on the French coast the light
Gleams and is gone; the cliffs of England stand;
Glimmering and vast, out in the tranquil bay.
Come to the window, sweet is the night-air!
Only, from the long line of spray
Where the sea meets the moon-blanched land,
Listen! you hear the grating roar
Of pebbles which the waves draw back, and fling,
At their return, up the high strand,
Begin, and cease, and then again begin,
With tremulous cadence slow, and bring
The eternal note of sadness in. 		În seara asta marea-i calmă.
E flux şi luna a-mbrăcat strâmtoarea
În strai bogat; pe ţărmul Franţei,
Lumina licăreşte şi se stinge;
Faleza Angliei se-nalţă clar.
Aprinsă, vastă,-n golful liniştit.
Vin‘ la fereastră, aerul e blând!
Doar dinspre franjul spumei unde marea
Atinge malul argintat de lună
Se-aude hârşâitul ce îl face
Pietrişul smuls de valuri şi din nou
Zvârlit pe ţărm, un veşnic du-te-vino
În ritm încet şi larg ce sugerează
Tristeţea nesfârşită-a lumii.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

12 sept.

„The Blessed Damozel” de Dante Gabriel Rossetti

The blessed damozel leaned out
From the gold bar of Heaven;
Her eyes were deeper than the depth
Of waters stilled at even;
She had three lilies in her hand,
And the stars in her hair were seven.
Her robe, ungirt from clasp to hem,
No wrought flowers did adorn,
But a white rose of Mary’s gift,
For service meetly worn;
Her hair that lay along her back
Was yellow like ripe corn.
Herseemed she scarce had been a day
One of God’s choristers;
The wonder was not yet quite gone
From that still look of hers;
Albeit, to them she left, her day
Had counted as ten years.
(To one, it is ten years of years.
…Yet now, and in this place,
Surely she leaned o’er me — her hair
Fell all about my face. . . .
Nothing: the autumn-fall of leaves.
The whole year sets apace.)
It was the rampart of God’s house
That she was standing on;
By God built over the sheer depth
The which is Space begun;
So high, that looking downward thence
She scarce could see the sun.
It lies in Heaven, across the flood
Of ether, as a bridge.
Beneath, the tides of day and night
With flame and darkness ridge
The void, as low as where this earth
Spins like a fretful midge. 		Slăvita doamnă desfăcu
A cerului perdele;
Îi erau ochii mai adânci
Ca apa din cişmele;
Trei crini avea în mâna ei
Şi-n păru-i şapte stele.
De flori nempodobit, veșmântul
Ea îl purta descins;
Un alb răsur dat de Maria
De gât îi era prins
Şi părul ei bălan ca grâul
Se revărsa aprins.
O zi i se părea c-a fost
În ceruri cântăreaţă;
Uimirea tot mai stăruia
Pe liniştita-i faţă;
Măcar că pentru cei din jur
O zi era o viaţă.
(Iar pentru mine, vieţi şi vieţi…
…Acum, aici, odată
M-a-mbrăţişat şi-mi era faţa
În păru-i îngropată.
Frunzişul toamnei cade. Anul
Va asfinţi îndată).
În casa din vecii zidită
A Domnului stătea,
În tinda unde-ncepe spaţiul
Peste genunea grea
Şi soarele, din înălţime,
I se părea o stea.
Încinge tinda ca o punte
Eterul temerar;
Jos, zi şi noapte se îngână
Şi-şi caută hotar
Pân-spre pământul ce se-nvârte
Cu zumzet de bondar.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

22 feb.

„Rana” de Ion Murgeanu

Nici strălucirea nu este de mine nici fala
Nici mirarea nici flinţa eternei erori
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Nici dimineaţa acestei fântâni murmurate
Nici plopul nici râpa ce am trecut-o
Zărind umbrei tale piciorul ei luminos
Dar frumuseţea rămâne o rana deschisă
Atunci m-aş întoarce să-mi pun gura pe ea
Atunci aş simţi ce fel se-nfioară durerea
Bujorii aprinşi din cana lăsând să cadă
Trupul petalelor de căldură şi teamă
În noaptea păcatului în eterna fântână
Nici amintirea nici gloria nu rămân
Buzele reci caută încă buze fierbinţi
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Un spaţiu deschis al imaginarului
Strălucirea gloria ei mirarea şi spaima
Timp fără timp ecou fără paşi paşi fără drum. 		Splendor is not for me nor is glory
Nor wonderment nor the ever-erring rifle
Yet beauty remains an open wound
Nor the dawn of this whispered fountain
Nor the aspen nor the chasm I have crossed
Beholding the beaming foot of your shade
Yet beauty remains an open wound
Then I would return to press my mouth against it
Then I would feel what pain’s shivers are like
In the pot radiant peonies dropping
The body of petals seized by heat seized by fear
Eternal well’s night of sin
Neither remembrance nor glory remains
Cold lips still seeking hot lips
Yet beauty remains an open wound
A space open to imagination
Splendor its glory its wonderment its terror
Timeless time paceless echo aimless steps
Ion Murgeanu traducere de Paul Abucean

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

04 mai

„I Thought of You” de Sara Teasdale

I thought of you and how you love this beauty,
And walking up the long beach all alone
I heard the waves breaking in measured thunder
As you and I once heard their monotone. 		Îmi vine-n minte cât ţi-era de dragă
Această plajă… Singură-s pe mal,
Şi-aud, ca şi atunci, cum în cadenţă
Se sparge val după identic val.
Around me were the echoing dunes, beyond me
The cold and sparkling silver of the sea —
We two will pass through death and ages lengthen
Before you hear that sound again with me. 		În zare-i luciul mării cristaline,
Şi-n jurul meu al dunelor ecou…
Noi doi ne-om pierde şi trezi din moarte
Pân-acel sunet s-auzim din nou.
Sara Teasdale traducere de Paul Abucean

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

30 mart.

„Are You the New Person Drawn Toward Me?” de Walt Whitman

Are you the new person drawn toward me?
To begin with take warning, I am surely
far different from what you suppose;
Do you suppose you will find in me your ideal?
Do you think it so easy to have me become your lover?
Do you think the friendship of me would be unalloy’d
satisfaction?
Do you think I am trusty and faithful?
Do you see no further than this facade,
this smooth and tolerant manner of me?
Do you suppose yourself advancing on real ground toward
a real heroic man?
Have you no thought O dreamer that
it may be all Maya, illusion? 		Tu eşti cea nouă, atrasă către mine?
Ca să încep, te previn că, în mod sigur,
sunt foarte diferit de ceea ce presupui;
Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău?
Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău?
Crezi că prietenia mea îţi va da deplină
satisfacţie?
Crezi că sunt statornic şi credincios?
Nu vezi nimic altceva decât această înfăţisare,
acest calm şi răbdător mod al meu de a fi?
Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către
un adevărat ecou?
O, visătoareo, nu te-ai gândit că
aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie?

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro