22 feb.
„Rana” de Ion Murgeanu
| Nici strălucirea nu este de mine nici fala Nici mirarea nici flinţa eternei erori Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă Nici dimineaţa acestei fântâni murmurate Nici plopul nici râpa ce am trecut-o Zărind umbrei tale piciorul ei luminos Dar frumuseţea rămâne o rana deschisă Atunci m-aş întoarce să-mi pun gura pe ea Atunci aş simţi ce fel se-nfioară durerea Bujorii aprinşi din cana lăsând să cadă Trupul petalelor de căldură şi teamă În noaptea păcatului în eterna fântână Nici amintirea nici gloria nu rămân Buzele reci caută încă buze fierbinţi Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă Un spaţiu deschis al imaginarului Strălucirea gloria ei mirarea şi spaima Timp fără timp ecou fără paşi paşi fără drum. |
Splendor is not for me nor is glory Nor wonderment nor the ever-erring rifle Yet beauty remains an open wound Nor the dawn of this whispered fountain Nor the aspen nor the chasm I have crossed Beholding the beaming foot of your shade Yet beauty remains an open wound Then I would return to press my mouth against it Then I would feel what pain’s shivers are like In the pot radiant peonies dropping The body of petals seized by heat seized by fear Eternal well’s night of sin Neither remembrance nor glory remains Cold lips still seeking hot lips Yet beauty remains an open wound A space open to imagination Splendor its glory its wonderment its terror Timeless time paceless echo aimless steps |
| Ion Murgeanu | traducere de Paul Abucean |