Verbul a tăia este unul extrem de complex din punct de vedere semantic, făcând parte din fondul principal al vocabularului, cu o multitudine de accepţii şi utilizări. Elementele comune tuturor acestora se referă la „despărţirea, separarea în bucăţi sau elemente componente, cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice sau chimice”. Este sinonim cu a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta şi se referă la teritorii sau alimente, corpuri vii sau neînsufleţite, cărţi de joc sau înţelegeri, dar şi texte (prin eliminarea anumitor pasaje). Intră în combinaţii de cuvinte care dau naştere unor expresii deosebit de plastice, precum a-ţi tăia singur craca de sub picioare, a tăia nodul gordian, a tăia răul de la rădăcină, a tăia şi spânzura, a i se tăia (cuiva) picioarele; poţi să tai cheful şi pofta cuiva sau poţi să-i tai calea.

Continuare »

Verbul a declina are multe sensuri diferite, între care cu greu se poate găsi o conexiune. Primul dintre acestea se referă la „a trece un nume gramatical – substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol, prin toate cazurile sale” (termenul vine, pe filieră franceză, din latină, deci poate avea în vedere şi numărul părții morfologice), operaţiune ce presupune, desigur, modificarea formei cuvântului.

Într-o altă accepție, mai rară și apărând mai ales în expresii, termenul se folosește cu referire la faptul de „a-și declina numele, calitatea”, deci a le spune cu voce tare, a le preciza, a face să fie cunoscute, stabilind sinonimie cu a (se) prezenta, a (se) recomanda. Trebuie, desigur, stabilit faptul că acest sens este considerat învechit, deși structura „a-și declina identitatea” se utilizează.

Continuare »

Verbul a (se) curăţa este un derivat al adjectivului curat, pe care l-am moştenit de la romani. Vechi de tot în limbă, a acumulat o mulţime de sensuri şi sinonime, utilizate în cele mai diverse contexte şi cu nenumărate nuanţe. Sensul principal este cel propriu, concret – „a face să dispară murdăria, a înlătura impurităţile de pe ceva sau de pe sine”, scopul fiind acela de a face sau a deveni mai curat. În limbajul medicinei populare, are în vedere „a (se) vindeca de o boală de piele”.

În limbajul curent, acţiunea înseamnă, pur şi simplu, „a face curăţenie” – sinonim cu a deretica. Privind lucrurile în detaliu, înseamnă „a îndepărta asperităţile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiţionării, îmbunătăţirii aspectului său pentru unele operaţii tehnologice”. Şi tot în plan material, termenul se poate referi la „a lipsi de stratul de deasupra, a îndepărta coaja, pieliţa, puful de pe fructe, legume sau de pe ouă”.

Continuare »

Verbul cel mai potrivit zilelor acestora pare să fie a (se) înveseli. Cel puţin dacă vorbim despre pulsul nestăvilit al naturii, care începe să fiarbă şi să bolborosească în sinele său clocotitor. Semnificaţia de bază a termenului se referă la „a deveni sau a face să fie vesel, voios, binedispus”, stabilind sinonimie cu a (se) (bine)dispune, a (se) distra, a (se) îmbucura, a (se) învoioşa, a (se) veseli. Foarte multe dintre antonime se circumscriu mai curând acestei sfere a sensurilor – a (se) indispune, a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) scârbi. Însă verbul funcţionează, de asemenea, şi în dimensiunea figurată, însemnând „a face să fie mai puţin mohorât, întunecat, monoton”, devenind, astfel, sinonim cu a (se) însenina, a (se) deschide, a (se) lumina.

Continuare »

Verbul a plumbui are o dimensiune concretă şi una metaforică. Prima dintre acestea are sensul dur şi industrial care se explică prin „a sigila cu plumb”, putându-se referi şi la „a acoperi o piesă metalică”, prin folosirea unui strat protector din acest metal ori dintr-un aliaj al său. Se mai pot închide în plumb obiecte sau mărfuri de diferite feluri, se pot etanşa uşi sau orice tip de intrare/ieşire, prin care este blocat accesul. Cea de-a doua accepţie a verbului – cea figurată, porneşte de la culoarea pe care o are metalul, de la sugestia apăsării pe care o creează, stabilindu-se astfel o sinonimie – în metaforă – cu a întuneca şi a mohorî. Este interesant şi sensul argotic neoficial care precizează sinonimul a împuşca (deci a umple cu plumb, care mi se pare extrem de creativ).

Continuare »

Verbul de faţă se poate folosi cu valoare reflexivă – a se conforma – şi înseamnă “a se pune de acord cu ceva sau cineva, a se potrivi, a se adapta la ceva”, lucru ce presupune, cumva, supunerea din proprie iniţiativă la unele dispoziţii ori prescripţii, ori – într-o notă mai serioasă privind lucrurile – la un ordin, la o lege etc. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, termenul acesta are şi o dimensiune tranzitivă – a conforma – care se referă mai curând la “a face să se conformeze, a face să asculte”, deci a obliga la asta. Sinonimele pe care le putem utiliza nu sunt extrem de numeroase, verbul stabilind echivalenţe cu a (se) adapta, a (se) acomoda, a (se) aclimatiza, a asculta, a (se) supune, a urma. Dintre toate cele precizate în dicţionare, explicaţia care mi-a dat cel mai mult de furcă a fost cea care spunea “a deveni conform; a ajunge în stare de armonie”…

Continuare »