Oxford Dictionaries a catalogat 1000 de termeni noi, în încercarea de a face o compilaţie a limbajului contemporan de argou şi jargon.

Ultimul lot de termeni include „cakeage” (taxă a unui restaurant pentru că serveşte o prăjitură adusă de un client), „fatberg” (depozit de grăsime care se depune în sistemele publice de canalizare) şi „Redditor” (persoană care foloseşte forumul de discuţii Reddit).

În listă au fost incluşi câţiva termeni care se termină în „-y”, printre care „cheffy” („trăsătura unui chef”), „melty” („care se topeşte sau e parţial topit”), „cidery” (nu, nu are gust de cidru, ci este locul unde se fabrică băutura) şi „cupcakery” („brutărie specializată în brioşe”).

Continuare »

Verbul a (se) modifica vine din latinescul modificare și înseamnă „a(-și) schimba aspectul, forma, conținutul; a căpăta o altă formă și/sau un alt conținut”. Deși semnificațiile nu sunt foarte complexe, sinonimele sunt extrem de numeroase, în funcție de contextul în care este folosit: a (se) altera, a corecta, a (se) metamorfoza, a (se) preface, a prelucra, a (se) preschimba, a rectifica, a reface, a (se) reforma, a (se) schimba, a (se) transforma.

Una dintre cele mai importante lecții pe care le învățăm în viața asta este cea referitoare la schimbare, mai bine spus la permanența ei. Sigur, toți ne dorim schimbarea, atunci când lucrurile nu ne merg bine, când așteptăm altceva de la viață. Dar adevărata înțelepciune vine atunci când pricepem că lucrurile se schimbă și atunci când ne e bine, când suntem mulțumiți, când credem că am găsit o soluție definitivă. Nu putem ține nimic în loc.

Continuare »

Institutul Cultural Român de la Stockholm organizează în perioada 24 martie – 2 aprilie 2014, la Colegiul de creație Biskops Arnö din apropierea capitalei suedeze, a șasea ediție a atelierului său de traducere. Participanții din acest an sunt poeții Teodora Coman, Bogdan Coșa și Sorin Gherguț din partea României și Clara Diesen, Johanna Ekström și Lina Hagelbäck din partea Suediei.

Traducerile rezultate în urma atelierului vor fi prezentate publicului larg în cadrul unui program care va avea loc la sediul ICR Stockholm pe 2 aprilie 2014, de la ora 18:30, și care va fi moderat de poeta suedeză Athena Farrokhzad, participantă la ediția din 2012 a atelierului.

Continuare »

Cuvintele „barbarian„, „barbaric” şi „barbarous” se traduc în limba română prin „barbar”. Deşi apar prin dicţionare ca sinonime, sensurile lor nu sunt chiar identice.

Toate aceste cuvinte au originea în grecescul „barbaros”, care înseamnă „străin” sau „neobişnuit” (faţă de Grecia). Romanii au preluat ideea în cuvântul „barbaria”, care înseamnă „ţară străină” (faţă de „lumea civilizată”, formată atunci din romani şi greci). Din latină, de-a lungul timpului, au apărut derivate în numeroase limbi.

În engleză, „barbarian” este folosit mai ales ca substantiv, dar şi ca adjectiv (ca şi în română), cu referire la membrii popoarelor necivilizate.

Şi „barbaric” are acelaşi sens, dar doar ca adjectiv. Însă ca şi conotaţie, accentul este pus pe comportamentul dur, chiar violent, crud.

Pe de altă parte, „barbarous” are accentul pus pe comportamentul necivilizat, pe lipsa de eleganţă (la masă, în vorbire etc).

Aşadar, deşi există situaţii când oricare dintre aceste adjective se poate folosi (ceea ce le face sinonime), în altele conotaţiile pot fi importante.

George Bernard Shaw, cu umorul său caracteristic, a inventat cuvânt „ghoti”, susţinând că acesta se pronunţă la fel ca „fish”. La prima vedere, pare imposibil. Pentru a-şi demonstra afirmaţia, acesta a arătat că „f” este pronunţat ca „gh” din „rough”, „i” ca „o” din „women”, iar „sh” ca „ti” din „nation”. Deşi demonstraţia este puţin forţată, ea subliniază modalităţile extrem de variate de a reda sunete asemănătoare din limba engleză, care ridică destule dificultăţi. Ca vorbitori ai limbii române, în care suntem obişnuiţi ca fiecare fonem să fie notat cu un semn grafic distinct, ne mirăm deseori de aceste „anomalii”. Ba se pare că până şi britanicii se mai miră. Explicaţia este că în limba engleză, în evoluţia de-a lungul timpului, s-a preferat conservarea ortografiei, ceea ce a permis creşterea treptată a diferenţei dintre forma scrisă şi cea vorbită.

Una dintre expresiile care marchează obligativitatea în limba engleză este must do. Dintre toate combinaţiile în care poate intra „must” trebuie să recunosc faptul că m-am oprit la aceasta deoarece îmi determină, cumva, existenţa. Şi mi-e agreabilă ideea lui. Nu-mi, place, de exemplu, „must have”, pentru că nu prea cred în lucruri pe care trebuie să le ai pentru că trebuie. Şi nici nu am desăvârşită încredere în puterea noastră de discernământ atunci când vine vorba despre ce credem noi că vrem sau ar trebui să avem. „Must do” mi se pare însă expresia unei legi mai presus de individualitatea noastră. Nu sunt deloc una dintre cele mai ascultătoare persoane şi, de-a lungul timpului, am avut destule probleme cu autoritatea. Însă există lucruri, pe care, în mod ciudat, le simt ca fiind necesare a fi de făcut.

Continuare »