Cuvintele „barbarian„, „barbaric” şi „barbarous” se traduc în limba română prin „barbar”. Deşi apar prin dicţionare ca sinonime, sensurile lor nu sunt chiar identice.

Toate aceste cuvinte au originea în grecescul „barbaros”, care înseamnă „străin” sau „neobişnuit” (faţă de Grecia). Romanii au preluat ideea în cuvântul „barbaria”, care înseamnă „ţară străină” (faţă de „lumea civilizată”, formată atunci din romani şi greci). Din latină, de-a lungul timpului, au apărut derivate în numeroase limbi.

În engleză, „barbarian” este folosit mai ales ca substantiv, dar şi ca adjectiv (ca şi în română), cu referire la membrii popoarelor necivilizate.

Şi „barbaric” are acelaşi sens, dar doar ca adjectiv. Însă ca şi conotaţie, accentul este pus pe comportamentul dur, chiar violent, crud.

Pe de altă parte, „barbarous” are accentul pus pe comportamentul necivilizat, pe lipsa de eleganţă (la masă, în vorbire etc).

Aşadar, deşi există situaţii când oricare dintre aceste adjective se poate folosi (ceea ce le face sinonime), în altele conotaţiile pot fi importante.