| Child of the pure unclouded brow And dreaming eyes of wonder! Though time be fleet, and I and thou Are half a life asunder, Thy loving smile will surely hail The love-gift of a fairy-tale. |
Copil cu fruntea pură, făr’ de nor, Şi cu minuni în ochi de vise plini! Deşi-i fugară vremea – eu cobor, Pe când tu sui mereu, cu paşii lini – Surâsul tău cu drag va-ntâmpina Darul iubirii în povestea mea. |
Verbul a asteniza s-a format de la substantivul astenie, la care s-a adăugat sufixul –iza. Poate avea valoare reflexivă sau tranzitivă și înseamnă „a (se) îmbolnăvi de astenie”; în unele dicționare, are o variantă – a (se) astenia – pe care DOOM-ul nu o acceptă însă (cum, de altfel, nu menționează nici varianta reflexivă).
Altfel, verbul stabilește o echivalență cu a slăbi, pentru că starea astenică presupune „oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual”, modelul de conjugare fiind a neurasteniza, din familia lui neurastenie – care vine din franceză și vorbește despre niște treburi mult mai serioase.
Continuare »
| Does the road wind up-hill all the way? Yes, to the very end. Will the day’s journey take the whole long day? From morn to night, my friend. |
Au calea tot în sus va năzui? – Da, până la sfârşit, mereu. Durează-al zilei drum întreaga zi? – Din zori în seară, dragul meu. |
| But is there for the night a resting-place? A roof for when the slow dark hours begin. May not the darkness hide it from my face? You cannot miss that inn. |
Dar s-o găsi vreun cuib tihnit sub stele, Pentru-ale nopţii ore-ntunecate? Pot beznele-a-l fura privirii mele? – Să treci de hanu-acela nu se poate. |
| Shall I meet other wayfarers at night? Those who have gone before. Then must I knock, or call when just in sight? They will not keep you standing at that door. |
Mai întâlnesc alţi, noaptea, călători? – Cei altă dată duşi. Ajuns la porţi, să bat de multe ori? – Nu te vor ţine-acolo pe la uşi. |
| Shall I find comfort, travel-sore and weak? Of labour you shall find the sum. Will there be beds for me and all who seek? Yea, beds for all who come. |
Slab, istovit de drum, găsesc hodină? – Aici să-ţi afli tihna poţi. Şi truda mea şi-a tuturor se-alină? – Da, sunt culcuşuri pentru toţi. |
| Christina Rossetti | traducere de Tudor Dorin |
Verbul a (se) sprijini este derivat al substantivului neutru sprijin, și are un singur sens propriu, definit în dicționare cu ajutorul lexemelor sinonime: a (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti. Celelalte sensuri sunt figurate, plecând de la primul. Mai întâi, se referă la „a pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) baza ori întemeia pe ceva”, dar poate avea semnificația de „a ajuta pe cineva sau ceva”, adică a ocroti, a proteja, sau „a-și da concursul la ceva”.
Există și accepții învechite ale verbului, cum e cea regională care se referă la „a ține piept unui atac”, echivalent al lui a rezista. Tot astfel, un sens arhaic al termenului era sinonim cu „a susține, a fi de părere că”, iar unul regional avea în vedere acțiunea de „a opri în loc, a apuca, a prinde”. În această ordine de idei, sinonimele sunt extrem de numeroase (pe lângă cele deja menționate) – a aciua, a ajuta, a apăra, a apuca, a asigura, a bizui, a confirma, a cuibări, a eschiva, a feri, a întâmpina, a lua, a oploși, a opri, a para, a patrona, a primi, a prinde, a pripăși, a purta, a servi, a sluji, a sta, a ține. Și nu am deloc pretenția de a fi epuizat lista…
Continuare »
| What is a woman that you forsake her, And the hearth-fire and the home-acre, To go with the old grey Widow-maker? |
De ce părăsiţi voi pe doamnele dane, Şi vatra şi-ograda de două pogoane, Spre-a merge cu Baba-ce-face-vădane? |
| She has no house to lay a guest in— But one chill bed for all to rest in, That the pale suns and the stray bergs nest in. |
Conac să primească un oaspăt ea n-are – Doar balia rece, atotprimitoare, În care se-ncuibă sori pali şi gheţare. |
| She has no strong white arms to fold you, But the ten-times-fingering weed to hold you— Out on the rocks where the tide has rolled you. |
Ea n-are braţ alb să te-nlănţuie bine, Ci numai cu alge-ncâlcite te ţine – Pe stânci und’ te-aduce mareea când vine. |
| Yet, when the signs of summer thicken, And the ice breaks, and the birch-buds quicken, Yearly you turn from our side, and sicken— |
Şi totuşi, când semnele verii sporesc (Cad ţurţuri, mestecenii înmuguresc) De-aici, an de an, alte ţări vă momesc – |
| Sicken again for the shouts and the slaughters. You steal away to the lapping waters, And look at your ship in her winter-quarters. |
Momiţi de măceluri şi chiot, un jind Vă mână să-ncepeţi al mării colind, Spre-al bărcii ponton de iernare pândind. |
| You forget our mirth, and talk at the tables, The kine in the shed and the horse in the stables— To pitch her sides and go over her cables. |
Uitaţi de petreceri, de şoltice dane, De boii, de caii din grajd şi saivane – Şi-umblaţi pe la navă cu smoală şi-otgoane. |
| Then you drive out where the storm-clouds swallow, And the sound of your oar-blades, falling hollow, Is all we have left through the months to follow. |
Cârmiţi apoi unde-s, hăt, nori de furtună; Şi sunetul vâslei ce-a groază răsună, E tot ce ne leagănă lună de lună. |
| Ah, what is Woman that you forsake her, And the hearth-fire and the home-acre, To go with the old grey Widow-maker ? |
De ce părăsiţi voi pe doamnele dane, Şi vatra şi-ograda de două pogoane, Spre-a merge cu Baba-ce-face-vădane? |
| Rudyard Kipling | traducere de Leon Leviţchi |
| With honeysuckle, over-sweet, festoon’d; With bitter ivy bound; Terraced with funguses unsound; Deform’d with many a boss And closed scar, o’ercushion’d deep with moss; Bunch’d all about with pagan mistletoe; And thick with nests of the hoarse bird That talks, but understands not his own word; Stands, and so stood a thousand years ago, A single tree. Thunder has done its worst among its twigs, Where the great crest yet blackens, never pruned, But in its heart, alway Ready to push new verdurous boughs, whene’er The rotting saplings near it fall and leave it air, Is all antiquity and no decay. Rich, though rejected by the forest-pigs, Its fruit, beneath whose rough, concealing rind They that will break it find Heat-succouring savour of each several meat, And kernell’d drink of brain-renewing power, With bitter condiment and sour, And sweet economy of sweet, And odours that remind Of haunts of childhood and a different day. Beside this tree, Praising no Gods nor blaming, sans a wish, Sits, Tartar-like, the Time’s civility, And eats its dead-dog off a golden dish. |
Cu caprifoi ca mierea festonat, Cu iederă amară-ncins, Crestat de-otrăvitori bureţi, Sluţit de umflături şi cicatrice, Vârât adânc în perna muşchilor, Împresurat de vâsc păgân Şi urâţit de cuiburi Ale croncănitoarei păsări, stă Şi-a stat aşa şi-n urmă c-un mileniu Un singur arbor. Şi trăsnetele au făcut prăpăd Prin crăci, şi trunchiu-i se tot înnegreşte Dar în străfundul lui e veşnic gata Să-ntindă ramuri verzi, în timp ce-alături Puieţii se-nmulţesc şi mor. El este Antichitatea fără putrezire. Chiar dacă porcii nu-l apreciază, I-e fructul ne-ntrecut: sub coaja lui Acei ce-o sparg găsesc Un miez plin de arome şi un suc Ce-ntinereşte creierii; parfumul Şi gustul dulce-acrişor Re-nviu potecile copilăriei Şi zilele ce-au fost. Lângă-acest arbor, Ne-nchinător la zei, nemustrător, Fără dorinţe, şade tătăreşte Tipicul Timpului şi se înfruptă Cu carne de câini morţi din tăvi de aur. |
| Coventry Patmore | traducere de Leon Leviţchi |
© 2024 blog.ro-en.ro