27 dec.
„Through the Looking-Glass” de Lewis Carroll
| Child of the pure unclouded brow And dreaming eyes of wonder! Though time be fleet, and I and thou Are half a life asunder, Thy loving smile will surely hail The love-gift of a fairy-tale. |
Copil cu fruntea pură, făr’ de nor, Şi cu minuni în ochi de vise plini! Deşi-i fugară vremea – eu cobor, Pe când tu sui mereu, cu paşii lini – Surâsul tău cu drag va-ntâmpina Darul iubirii în povestea mea. |
| I have not seen thy sunny face, Nor heard thy silver laughter: No thought of me shall find a place In thy young life’s hereafter— Enough that now thou wilt not fail To listen to my fairy-tale. |
Chipul tău viaţa nu-mi va însori, N-oi auzi râsul tău argintiu – C-un gând la mine n-ai mai zăbovi, Copilă, în viaţa ta de mai târziu. Destul că astăzi nu vei pregeta Să pleci urechea la povestea mea. |
| A tale begun in other days, When summer suns were glowing— A simple chime, that served to time The rhythm of our rowing— Whose echoes live in memory yet, Though envious years would say ‘forget.’ |
Poveste începută subt alt cer – Când soarele lucea dogoritor – Şi izvorând curat, nevinovat, În ritmul vâslelor, adormitor – Ecoul lor răsună încă, viu, Oricât hainii ani spun: „Prea târziu!” |
| Come, harken then, ere voice of dread, With bitter tidings laden, Shall summon to unwelcome bed A melancholy maiden! We are but older children, dear, Who fret to find our bedtime near. |
Ascultă, dar, pân’ce sinistrul glas, Cutremurat de-amara veste-adusă, Să cheme mai aproape ca un pas De-un rece pat o fată trist supusă! … Copil, mai mare, este fiecare – Mâhnit când va să meargă la culcare. |
| Without, the frost, the blinding snow, The storm-wind’s moody madness— Within, the firelight’s ruddy glow, And the childhood’s nest of gladness. The magic words shll hold thee fast: Thou shalt not heed the raving blast. |
Afară-i ger, şi ninge orbitor, Şi crunt vuieşte crivăţu-n urgie. ’Năuntru arde focu-n dulci vâlvori – Ce cald e-n cuibul tău, copilărie! Cu farmec basmul meu te-a-nvălui, Vrăjmaşul vifor n-ăi mai auzi. |
| And, though the shadow of a sigh May tremble through the story, For ‘happy summer days’ gone by, And vanish’d summer glory— It shall not touch, with breath of bale, The pleasance of our fairy-tale. |
Iar de-o uşoară boare de suspin Sfios ar tremura cumva-n poveste, După apusul cer de-auzur senin, După lumina care „nu mai este” – N-a-nceţoşa cu-o umbră de tristeţe Basmul cel drag şi făr’ de bătrâneţe. |
| Lewis Carroll | traducere de Leon Leviţchi |