Verbul a ticăi apare în dicționar cu două articole diferite, care se referă la cuvinte diferite. Primul are etimologie necunoscută și înseamnă „a lucra încet și fără mult spor sau cu multă migală”, echivalent al lui a se mocăi, a se moșmoni, a se mocoși. Cel de-al doilea s-a format prin derivare cu sufixul -ăi și are, în mod evident, legătură cu tic-tacul ceasornicului – „a emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcționării, a face tic-tac”.

Sensul figurat se referă la inimă, când „bate în ritm accelerat și cu putere (sub efectul unei emoții puternice sau al unui efort)”, fiind sinonim cu a zvâcni, a palpita. Un sens învechit și popular stabilește sinonimie cu a se zbuciuma, a se frămînta, a se văita. Alte verbe echivalente sunt a (se) chinui, a suferi, a (se) zbate, a (se) zvârcoli, existând și o serie mai apropiată din punct de vedere fonetic – a tăcăi, a tâcâi.

Ultima oară când am fost la Brașov mi-am cumpărat un ceas cu pisici. Mai trecusem pe acolo în ultimii ani și îmi plăcuse ideea – ceasuri decorative, făcute din viniluri vechi, pe care sunt decupate forme diverse… Încă nu o aveam pe Irish când le-am remarcat, dar nu m-am decis să iau până anul trecut, când m-am întors acasă cu unu și l-am atârnat, mândră, pe perete: eram acum patru pisici în casă.

Ce n-am pus deloc la socoteală a fost faptul că, deși par făcute pentru a funcționa ca ceasornice, nu e o idee bună să le pui baterie. Mai ales dacă le fixezi pe perete cu o bucățică de bandă dublu-adezivă, pe care apoi o dezlipești greu. Nu aveam de gând, oricum, să-l mai dau jos de acolo, dar mă gândisem că se va opri când se va termina bateria și… gata. Nu că se va defecta și că va ticăi de-mi voi lua câmpii pe lângă el!

Imaginați-vă ticăiala iadului, din ce în ce mai nervoasă și mai urgentă, de parcă anunță venirea însăși a sfârșitului celui mare! De fiecare dată când îl aud, îmi fac autocritica, îmi trec în revistă viața și îmi cer iertare pentru toate greșelile greșiților noștri. Și – jur! – n-am avut în viața mea baterie cu viață așa lungă! Toate bateriile pe care le-am folosit până acum m-au lăsat baltă și s-au epuizat cu viteza luminii – asta, nuuuuuu! E mama și tata iepurașului duracell! Când s-o opri, dau petrecere!

Verbul a cerși este dat de dicționare ca făcând parte din familia lui a cere, iar sensurile lor sunt, într-adevăr, înrudite (în registrul arhaic sunt chiar sinonime). Primul înseamnă „a cere de pomană, a cere milă, a umbla cu cerșitul” și este echivalent cu a cerșetori, a se milogi.

Cel de-al doilea sens se referă la „a cere ceva cu stăruință, cu insistență ori cu umilință (ca un cerșetor)”, iar prin extindere de sens, la „a căuta să capete prin mijloace josnice, a se înjosi cerând ceva”. Termenul are și câteva sinonime din registrul popular, regional și argotic: a prosti, a coldui, a calici, a mangli.

Continuare »

Orice limbă are un set de convenţii prin care să poată transmite coerent un mesaj. Literele şi semnele de punctuaţie nu sunt decât nişte desene cărora le atribuim semnificaţii. Altfel spus, sunt simboluri.

În artă, simbolurile sunt fundamentale. Adesea, trec neobservate pentru un receptor neantrenat să le găsească. Nici nu este important ca toate simbolurile să se facă vizibile, unele îşi fac treaba mai bine cu discreţie. Niciun cititor nu conştientizează fiecare literă în parte, nici măcar toate cuvintele. Dar există un nivel peste care trebuie să observi semnificaţii, altfel ratezi mesajul. Şi cu cât observi mai mult, cu atât înţelegi mai bine.

Acesta este unul dintre motivele pentru care Asociaţia Culturală Citatepedia a început proiectul „Cercetare pentru valorificarea motivelor tradiţionale româneşti în creaţii moderne”, co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul descifrează semnificaţiile motivelor tradiţionale, care sunt pe cale de a se pierde, pentru ca mai apoi să utilizeze aceste motive pe produse contemporane, ca inspiraţie pentru alţi creatori. Tot procesul este documentat pe site-ul proiectului: motiveromanesti.ro.

Dacă vă interesează motivele româneşti, fie pentru a le utiliza, fie doar pentru a le înţelege, vă puteţi abona gratuit la acest site. Multe articole inedite urmează!

* patiser apare ca noutate, substantiv masculin cu pluralul patiseri

! patognomonic („care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate stabili diagnosticul” – despre simptome, semne) are două despărțiri corecte în silabe – pa-tog-no-mo-nic/pa-to-gno-mo-nic; este adjectiv masculin cu pluralul patognomonici și femininul patognomonică-patognomonice

! patricid (acțiune) se folosește rar; se desparte pa-tri-cid și este substantiv neutru cu pluralul patricide (mai vechiul patriciduri a dispărut)

* patronim („nume de familie”) se desparte pa-tro-nim și este substantiv neutru cu pluralul patronime. Din familia lui lexicală extinsă, suferă modificări !patronimic, termen care are, acum, articole separate pentru valoarea adjectivală (apare în structură sufix patronimic – masculin cu pluralul feminin patronimice) și pentru cea substantivală (neutru cu pluralul patronimice).

! patrunghiular („care are patru unghiuri”) se folosește rar și se desparte pa-trun-ghiu-lar acum (anterior era patr-un-ghiu-lar); este adjectiv masculin cu pluralul patrunghiulari și femininul patrunghiulară-patrunghiulare

În ciuda faptului că Micul dicționar academic îi dedică vreo trei articole diferite, pentru verbul a hui DEX-ul dă un singur sens (cel de care ne vom și ocupa mai îndeaproape). Este verb intranzitiv, o formație onomatopeică ce funcționează în registrul regional, însemnând „a face huiet, a răsuna prelung”.

Termenul a apărut, prin urmare, cumva imitativ, plecând de la sunete care sugerează vibrația aerului, la fel ca, de pildă, a vâjâi. Sinonimele sunt, mai mult sau mai puțin, variațiuni pe aceeași temă: a aui, a hăui, a hăuli, a răsuna, a vui și a clocoti (cu sens figurat).

Continuare »

* omicron este a cincisprezecea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului o; este substantiv masculin cu pluralul omicron

! omniscient are două variante pentru despărțirea în silabe – om-nis-ci-ent/om-ni-sci-ent; este adjectiv masculin cu pluralul omniscienți și femininul omniscientă-omnisciente. Din aceeași familie lexicală, !omnisciență este substantiv feminin cu genitiv-dativul omniscienței; acceptă, de asemenea, două despărțiri corecte în silabe.

! omolog are atât valoare adjectivală, cât și substantivală, masculin cu pluralul omologi și femoninul cu două forme: omoloagă/omologă-omoloage/omologe

! omonim are două articole diferite, unul pentru valoarea adjectivală (masculin cu pluralul omonimi și femininul omonimă-omonime), iar altul pentru cea substantivală (neutru cu pluralul omonime); pentru ambele variante sunt acum valabile două despărțiri în silabe: o-mo-nim/om-o-nim. Substantivul !omonimie este feminin cu genitiv-dativul omonimiei și pluralul omonimii; pentru silabație se aplică aceleași reguli.

* om-orchestră este substantiv masculin cu pluralul oameni-orchestră