28 feb.
Materiale istorice
O abţinere cam dificilă 
Rezultate
11 aug.
Propunere de afaceri
Am fost contactat recent de domnul Patrick Chan, director al unei firme din Hong Kong, care m-a găsit pe mine, modest truditor pe plaiurile internetului, pentru a-l ajuta cu o afacere, care implică transferul unei mari sume de bani în România (îmi sună cunoscut, dar parcă Hong Kong nu e lângă Nigeria). Şi îmi scrie în dulcea limbă românească. Desigur, domnul respectiv este generos, dar sunt puţin nedumerit, pentru că îşi începe mesajul cu „Salutări de la tine” – adică nici nu am început, şi ceva e de la mine. Dar cu salutările sunt eu generos, aşa că nu-i bai, trec mai departe: „Este de înţeles că s-ar putea să fie puţin mai receptiv pentru că nu ştiu de mine, dar am o propunere de afaceri lucrative de interes comun de a împărtăşi cu tine”. Vedeţi ce înseamnă să fii ditamai directorul, ajungi să nu mai ştii de tine! Oricum, e om cinstit, nu ca pe la noi, şi ţine să mă asigure: „Tot cu privire la această tranzacţie este legal făcut fără a se smuci” (această utilizare a verbului „a se smuci” este de-a dreptul genială, o generaţie întreagă de poeţi nu a reuşit să o găsească). În final, mă roagă să păstrez discreţia, pentru că riscă mult, deşi nu are nimic de câştigat. Eu zic că nu are de ce să-şi facă griji, la cum se mişcă Poliţia pe la noi, aşa că nu m-am putut abţine să vă prezint aceste formulări de excepţie. Totuşi, vă rog să nu mai spuneţi la nimeni (hai, fie, maxim 2-3 prieteni)…
06 apr.
a posti
Verbul a posti are două dimensiuni fundamentale. Înseamnă, mai întâi, „a respecta posturile prescrise de biserică, a se abţine de la alimente interzise”, a ţine post deci, iar apoi, printr-un soi de ironizare, acoperă orice răbdare de foame, nemâncare sau flămânzire din sărăcie. Mai mult chiar, prin extindere de sens, verbul lămureşte, nediferenţiat, pe „a se abţine de la ceva, a duce lipsă de ceva”. Extrem de frumos îmi sună sinonimul a ajuna, sau expresiile ca mâncare de post, a nu mânca de frupt, şi mai cu seamă minunatele mare cât o zi de post (cu referire la lucruri care par să nu se mai termine ori nu ne fac plăcere) sau nu lipseşte martie din post – trântită cuiva care-i nelipsit dintr-un loc unde-i rost de ceva profit (tot mă-ntreb, ce-are postul cu profitul?).
Continuare »
05 dec.
Mărci şi imitaţii
Produsele mărcilor prestigioase sunt scumpe, aşa ca apar tot felul de producători care pun pe piaţă imitaţii la preţuri incomparabil mai mici. Evident, şi calitatea diferă, dar sunt destui cei care nu se pot abţine când văd un „chilipir”.
Pentru a denumi aceste imitaţii, în Statele Unite au apărut în argou cuvinte precum „Fucci” (în loc de „Gucci”), „Fersace” (în loc de „Versace”), „Fristian Dior” (în loc de „Christian Dior”) şi aşa mai departe, înlocuind prima literă a brandului cu „F”. Alegerea nu este întâmpătoare, această literă provenind de la „fake” („fals”). Altfel spus, „Fucci” înseamnă „fake Gucci”.
19 iul.
let’s agree to disagree
Let’s agree to disagree este una dintre cele mai interesante expresii care sintetizează, în vorbe – şi, bineînţeles, în planul imediat următor al faptei – extrema civilizaţie. Prima dată (spre oarecare jenă ce mă încearcă), am citit-o într-un e-mail din acelea de circulă între prieteni, în care se dădea mai departe opinia domnului Cărtărescu despre cum pe români nu-i caracterizează nici ospitalitatea, nici inima caldă şi primitoare, ci, dimpotrivă, mitocănia şi nevoia gratuită de a-i jigni şi înjosi pe ceilalţi, situându-se, încă o dată, în opoziţie cu o lume întreagă ce caută (şi găseşte, după cum amintita expresie demonstrează) metode tot mai elevate de a rezolva diferenţele fireşti dintre oameni. Mai-mai aş fi de acord cu Domnia Sa, dacă nu m-ar reţine faptul că sunt româncă şi, deşi am scăpările mele (care mă includ în segmentul „de piaţă” mai sus descris), încerc din răsputeri să mă port civilizat şi să mă situez, prin comportament măcar, într-o lume (apuseană) în care nu am avut norocul să mă nasc.
Continuare »