Verbul a steriliza este un neologism, vine din franceză (stériliser) și are două sensuri importante, deseori folosite în lumea asta în care trăim noi. Înseamnă, pe de o parte, „a distruge (prin mijloace termice sau chimice) microbii dintr-un mediu sau de pe un obiect; a face să fie steril”, fiind sinonim cu a dezinfecta, a aseptiza.

Pe de altă parte, se referă la „a face ca un om sau un animal să devină steril, incapabil de a procrea”, situație în care are o mulțime de sinonime: a castra, a curăți, a emascula, a herelui, a întoarce, a jugăni, a scapeți, a scopi, a stârpi, a suci. Cred că plecând de aici, termenul are și o conotație figurată – „a face să nu aibă nici un rezultat”, echivalent al lui a anihila, a desființa.

Continuare »

Verbul a (se) sfinți are o istorie bogată în limbă, poate pentru că vine din slava veche – sventiti. Se folosește, evident, în concepție religioasă creștină și are mai multe accepții: „a trece pe cineva în rândul sfinților” (în mod solemn și cu îndeplinirea unui ritual stabilit), „a efectua un ritual prin care se conferă unor obiecte caracter sacru”, adică „a trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni”, dar și „a hirotonisi un preot”.

Înseamnă, de asemenea, și „a trata cu dragoste și admirație exagerată”. Termenul are o utilizare reflexivă regională, care apare în Muntenia, mai ales în construcții negative, explicată prin „a-și impune voința, a-și face gusturile, voile, mendrele”, adică „a face ce vrea”. Sensul religios pierdut se folosește în expresii de tipul „omul cinstește locul” care arată că rezultatele în muncă depind de calitățile omului și nu de locul în care acesta se găsește.

Continuare »

Verbul a amâna s-a format prin compunere, din prepoziția a și adverbul mâne (forma veche a lui mâine). Verbul este tranzitiv și înseamnă fie „a hotărî sau a trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial”, adică „a lăsa pentru altădată, a nu îndeplini ceva imediat”, fie „a purta cu vorba pe cineva”.

Sinonimele sunt destul de numeroase, din registre stilistice diferite (cult, regional sau arhaic): a aștepta, a încetini, a îngădui, a întârzia, a lungi, a muta, a păsui, a prelungi, a remite, a tărăgăna, a tămânda, a temporiza, a tergiversa.

Continuare »

Termenul a verbaliza este un neologism venit din limba franceză (verbaliser) și înseamnă „a exprima în cuvinte o idee, o experiență”. O altă accepție a cuvântului se referă la „a da un caracter gramatical verbal; a avea caracter verbal”, un echivalent al italienescului verbalizzare.

Dicționarele de neologisme notează două sensuri. Primul este „a face (încheia) un proces-verbal”, iar pentru mine a reprezentat o surpriză reală, pentru că nu am făcut niciodată legătura între cei doi termeni. Cel de-al doilea sens este însă mult mai cunoscut și mai des folosit: „a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat”.

Continuare »

Verbul a traversa vine din franțuzescul traverser, fiind deci un neologism. Înseamnă „a trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum, a unei ape) pe cealaltă parte”, fiind sinonim cu a parcurge, a străbate, a tăia (de-a curmezișul), a trece (peste sau dincolo) – cu referire la munți, țări, mări, oceane etc.

Termenul are și două utilizări mai rar întâlnite, din limbaj marinăresc. Prima se referă la „a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal”, iar a doua are în vedere acțiunea de „a așeza o vergă travers pe punte”.

Atunci când are sens figurat, cuvântul este echivalent cu a trăi, a simți, a suporta, dar și cu a depăși, deoarece se presupune că asta durează o anumită perioadă de timp, finalizându-se cu eliminarea emoțiilor negative și ducerea la bun sfârșit a unui proces de vindecare. Se traversează, astfel, perioade dificile ori crize de tot soiul.

Continuare »

Verbul a (se) hotărî este un derivat al substantivului hotar – ceea ce mi se pare foarte interesant, pentru că (într-un fel ciudat) nu văzusem legătura de sens dintre cele două cuvinte, până când nu mi-a scos-o la iveală dicționarul… Poate pentru că această accepție a termenului este deja învechită – „a stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar” sau „a se mărgini cu…, a fi vecin cu cineva”.

Sensurile mai des utilizate astăzi par a fi pierdut relația cu termenul de bază sau, în cel mai bun caz, aceasta a devenit metaforică. Înseamnă, în primul rând, „a alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre, a stabili cu fermitate”, idee completată cu o valoare tranzitivă folosită rar și construită cu dativul „a porunci cuiva să facă ceva”. Verbul se mai poate referi la „a fixa o dată sau un termen” sau la „a meni pe cineva pentru ceva”.

Sinonimele sunt numeroase și variate, în funcție de context: a alege, a circumscrie, a comanda, a condamna, a convinge, a (se) decide, a delimita, a demarca, a destina, a determina, a dispune, a fixa, a hărăzi, a hotărnici, a institui, a întocmi, a învecina, a limita, a marca, a mărgini, a meni, a orândui, a ordona, a osândi, a pecetlui, a pedepsi, a porunci, a preciza, a predestina, a preursi, a pronunța, a stabili, a statornici.

Continuare »